Rugaciunea ca mod de a fi

Lansata cu prilejul congresului international "Stiinta si Ortodoxia, un dialog necesar", cartea "Dovada lucrurilor nevazute. Ortodoxia si fizica moderna" (Ed. XXI Eonul dogmatic) a arhiepiscopului Lazar Puhalo (foto) (Canada) se intemeiaza pe cuvintele Sf. Ap. Pavel: "Credinta este... dovedirea lucrurilor celor nevazute" (Evrei: XI;1) si "Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din cele facute" (Rom. I; 20), incredintandu-ne ca teologia ortodoxa, straina scolasticismului, si fizica moderna au un temei comun si sunt intr-o relatie de complementaritate. In aceasta deschidere, crestinul nu are cum fi ostil fizicii (si stiintei in general), "deoarece o putem folosi pentru a ne apropia de Dumnezeu studiind lucrurile interioare ale universului Sau", implinindu-si vocatia primordiala "de a iubi creatia lui Dumnezeu, asa cum Dumnezeu o iubeste". Fizica cuantica propune "modele" ale realitatii, nu realitatea insasi, in timp ce in teologia ortodoxa aflam "metafore si tipuri de realitate" dimpreuna cu experienta realitatii chiar daca nu o putem intelege.
Sistemele rationaliste si scolastice sfarsesc intr-o fundatura epistemica si ne priveaza, intre altele, de intelegerea lui Dumnezeu ca Iubire; de "intelegerea creatiei din care noi suntem doar o parte" si ca "prin natura noastra preoteasca suntem chemati sa o intelegem si sa o sfintim". Spre deosebire de teologia apuseana, un "exercitiu dialectic", ortodoxia "sustine o transfigurare si o deificare a fiintei unificate intregi, a individului", ferind de orice fel de idolatrie si transformand viata fiecarei zile, avand viu in minte indemnul lui Hristos: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este". Atunci asceza, rugaciunea neincetata devin un mod concret de a fi, cum spunea poetul "contemporan cu Dumnezeu", rostind cu mintea in inima: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul".
Intr-un exemplar exercitiu al spiritului de discernamant, "Vladika" ne aminteste, ca odinioara Sf. Ignatie Teoforul, ca important nu este a te numi crestin, ci a fi crestin. Aceasta insemna sa intelegi Iubirea ca temei ontologic (nu psihologic), ca intrare intr-o alta realitate, cum marturisea Parintele Staniloae: "Am inteles ca iubirea este comuniunea cu Dumnezeu si cu celalalt. Si ca fara aceasta comuniune, lumea nu e decat tristete, ruina, distrugere, masacrare. Daca ar dori numai sa traiasca in aceasta iubire, lumea ar cunoaste viata vesnica".

---

Despre autor: