Poezia dulce a vinului romanesc

Romanul s-a nascut poet, dar si viticultor, pentru ca, asa cum ne invata Horatiu, ""bautorii de apa nu scriu versuri durabile"". De aceea, literatura este plina cu cantece dedicate vinului romanesc.

Pamantul romanesc a fost din cele mai vechi timpuri loc sfant pentru cresterea viei. Nu degeaba s-a suparat Burebista si a scos din pamant toate podgoriile. Supararea regelui dac insa nu a oprit traditia viticulturii pe aceste meleaguri. Astfel, in prezent ne putem mandri in lume cu un vin spumant de Panciu, cu vinuri albe si rosii de cea mai buna calitate.
Constantin Prisnea, in volumul sau, ""Ora vinurilor"", citata in ""Album Literar Gastronomic"", spune: ""Daca petrecerea-i asezata sa nu se ispraveasca curand, nu stiu alte vinuri mai potrivite decat tot batrana Zghihara de la Husi si Francusa din Odobesti"", iar Sadoveanu, citat in acelasi ""Album Literar Gastronomic"", spune despre Grasa de Cotnari: ""Ca orice lucru scump, nu se potriveste destrabalarii; drumul lui trebuie sa implineasca puterile mintii si virtutea trupului"". Si Pastorel Teodoreanu a scris ode vinului de Cotnari: ""Afla, bland paharul,/ Mic, dar venerabil,/ Ca nu-i vin Cotnarul,/ E soare potabil"".
ASORTARE. Aceeasi carte ne invata si cum sa gasim vinul potrivit fiecarui preparat, pentru ca ""nu e sfada mai rea si mai pagubitoare decat aceea a bucatelor cu bauturile nepotrivite cuviincios"". Astfel, la gustari, vinurile albe sau roze, nu prea tari; la carnuri gatite calde, vinuri rosii, darnice, chiar pietroase; la mancaruri reci, vinuri albe seci sau vinuri rosii usoare; la cele de la sfarsit, aluaturi, vinuri dulci cu buchet de floare, de fan cosit si de coaja de nuca verde.
Iata cum maestrii romani ai cuvantului i-au ""construit"" o imagine literara acestei bauturi.

SIMBOLURI

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe