Costache Olareanu si destinul "targovistenilor"

S-au implinit 5 (cinci) ani de la moartea lui Costache Olareanu. Prilej pentru duioase evocari si emotionante aduceri aminte, cum s-a si petrecut altminteri la Muzeul Literaturii Romane, cu concursul criticului-director Alexandru Condeescu si al catorva apropiati ai scriitorului. Rude si prieteni. Dincolo de aceste momente tandru-nostalgic-sentimental-comemorative, poate nu ar strica o dezbatere, mai larga si lunga, despre "Scoala de la Targoviste" si locul/ rolul ei in launtrul literaturii romane, dar si in spatiul mai cuprinzator al culturii romane. Am vrea sa credem ca se poate discuta azi, decrispat, natural si firesc (lucrurile nu stau chiar asa, dar sa le consideram ca atare...), despre istoria literaturii/ culturii romane intr-o perspectiva integratoare. Reevaluand momente, directii, grupari, sau personalitati, astfel ca sa putem avea, poate, o viziune cat mai ampla si corecta asupra valorilor din trecut sau prezent. Repetam banalitati, studii, articole, carti si enciclopedii s-au scris cu toptanul si, cu toate acestea, sentimentul nostru este ca mereu si mereu ceva scapa, nu este in ordinea (poate subiectiva, a fiecarui receptor) unei "definitivari" in perpetua schimbare. E bine, e rau, ceva nu e in ordine in aceasta dezordine constructiva care ar putea sa ne caracterizeze. Ce s-ar putea face? Nu stim bine, traim/ citim din fragmente si impresii ce nu se fixeaza, poate asa este normal, poate da, poate nu.
Era vorba despre Costache Olareanu: el apartine unei generatii al carei destin este fracturat de razboi si de modificarea regimului politic. Totul este dat peste cap, destin comun cu infinite variante personale. Olareanu refuza inregimentarea in ideologia dominanta (ca sa vorbim elegant, precum Radu Petrescu, care evita cuvantul "pufoaica"), chiar si atunci cand ii suporta, din plin, consecintele. Ca si Radu Petrescu, M.H. Simionescu, Tudor Topa - nucleul "dur" al targovistenilor -, la care au fost asociati/ cooptati si Petru Cretia, si Alexandru George. Fiecare parcurge istoria pe cont propriu. In tot acest timp ei scriu, devin scriitori si debuteaza tarziu, fiecare cum si cu cat poate. S-au scris numerose studii, dintre cele mai aplicate, dedicate "targovistenilor". Poate a venit momentul de a evalua locul si rolul lor, alaturi de consacratii "cerchisti" de la Sibiu, de "oniricii" lui Dimov si Tepeneag sau de "paltinisenii" lui Noica, foarte vizibili si mediatizati in acesti ultimi 15 ani. Stau de cateva zile cu cartile "targovistenilor" pe birou, profitand de comemorarea lui Conu' Costache, citind pe sarite, dar cu mari voluptati, din "Matei Iliescu" a lui Radu Petrescu, "Punte" a lui Topa, din "Norii" lui Cretia si "Ucenic la clasici" - oare nu ar merita macar un mic studiu comparativ cu "Jurnalul de la Paltinis"? Sigur ca Noica este altceva decat G. Calinescu sau G. Ibraileanu, care, la randul lor, au avut si admiratori si discipoli de suprafata. Intrebare: cine cu cine si cand se intalneste fara a da note de 5, 7 sau 9, cum raspunde fara entuziasm Andrei Plesu cand Mircea Martin incearca sa clarifice, calm si nuantat, aspecte ale culturii romane postbelice? De ce sa amestecam valoarea unui aruncator de ciocan (amicul Oroveanu a fost chiar campion al Romaniei!) cu a alergatorului de la 3000 de metri obstacole? Poate nu ar fi cea mai fericita comparatie, dar nici lui Noica nu-i displaceau asocierile atletice. Vom dezvolta ideea cu alt prilej. Si metafictiunile lui MHS, si eseistica de mare tinuta a capriciosului Al. George (dar oare nu ne-am saturat sa cantam la unison?), si acel "Consul Romanus" al lui Radu Petrescu, care ne da putina incredere cand nu ne mai ramane altceva de facut.
Poate a venit momentul ca si alte edituri sa se alature Paralelei 45 si sa-i relanseze in forta pe piata de carte pe "targovisteni". Si nu vedem de ce GDS-ul sau ICR-ul nu le-ar dedica o dezbatere publica moderata de, sa zicem, domnii Mihai Sora, Gabriel Liiceanu si H.-R. Patapievici. Ar putea fi un succes, atat de prestigiu, cat si de public. Suradem cu gandul la Conu' Costache: "Cin' te-a pus, domnule, sa si mori?".

---

Despre autor: