In vara lui 1940, Winston Churchill le promitea concetatenilor lui, buimaciti de victoriile armate ale nazistilor, sange, sudoare si lacrimi. Pe parcursul tele-promisiunii lui, Vladimir Putin promite rusilor exact contrariul - refuzul de a ridica var
In vara lui 1940, Winston Churchill le promitea concetatenilor lui, buimaciti de victoriile armate ale nazistilor, sange, sudoare si lacrimi. Pe parcursul tele-promisiunii lui, Vladimir Putin promite rusilor exact contrariul - refuzul de a ridica varsta de pensionare si de a acorda fonduri suplimentare pentru copii si studentii cu aptitudini speciale. Apelul la rabdare in fata tuturor incercarilor este posibil cand societatea nu vede alta cale de iesire - cum s-a intamplat la inceputul anilor '90, cand, din disperare, rusii erau gata sa se impace chiar si cu Gaidar. Societatea rusa, care a obosit sa se complaca, vrea sa nu-i fie ca acum, macar. Oamenii vor sa le fie mai bine, fie chiar si nu imediat. Starea de spirit este determinata de cresterea economica, de plusurile de care ar dori sa beneficieze oamenii, nu doar locuitorii de succes din marile orase.
Aparent, Kremlinul s-a trezit pus in fata unei optiuni: fie reforme nepopulare, fie promisiuni populiste. Dar asta este a treia cale - sa promovezi reforme subliniind, in acelasi timp si in plan public, nu doar avantajele neutre, strict pozitive, de imagine ale preconizatelor actiuni. Nu este de mirare ca, in ultimul timp, Kremlinul pune, in cadrul acestei strategii, accent pe interventiile publice ale presedintelui, care "imparte daruri" medicilor si cadrelor didactice, oamenilor de stiinta. Ratingul ridicat al sefului statului garanteaza atentie maxima la cuvintele lui si o incredere sporita din partea opiniei publice, decat in cazul in care in rolul de parinte binefacator ar fi aparut ministri sau deputati.
Prima data, noul invelis al reformelor a fost cand Putin a prezentat ministrilor si liderilor parlamentari lista proiectelor nationale cu tenta evident sociala. La acea data, putini observatori au acordat atentie faptului ca presedintele nu a respins nici una dintre reformele care au antrenat o vie si aprinsa polemica in societate in general si printre corporatiile profesionale, in particular. Majorarea salariilor pentru doctorii generalisti se inscrie perfect in contextul mizei care s-a creat pe acest segment al cadrelor medicale.
De fapt, partea reformei care anterior a fost, hai sa-i zicem coperta, incepe sa-si arate tot mai pregnant partea interioara, "dosul". Continutul lor fundamental nu numai ca s-a comprimat la maximum, dar aplicarea s-a intins in timp si se reglementeaza nu atat cu legi "rasunatoare", cat cu actiuni prea putin vizibile.
Aceeasi logica a stat si la baza comunicarii directe a lui Putin cu poporul. Presedintele a vorbit cu precadere despre lucruri frumoase, ceea ce astepta, de fapt, auditoriul de la el. Ca puterea va crea institutii de invatamant speciale, ca Rusia va elabora si pe viitor armament de mare precizie. Ca tot Rusia ii va ajuta pe copiii vagabonzi si tinerele familii fara locuinta. Ca nu va permite pretului la benzina sa o ia razna. De remarcat ca "marile" probleme, general-politice au ocupat in dialogul cu natiunea un loc secundar. Au trecut vremurile cand pe oamenii ii interesau problemele revolutiilor mondiale sau specificul repartizarii fortelor la varf. Acum, esentiale sunt problemele personale, viata de familie, locul de munca si perspectivele de viitor. Linia directa cu presedintele a confirmat cum nu se poate mai bine aceste prioritati.
In acelasi timp, cu exceptia unor momente de "improvizatie" special pregatite, in majoritatea cazurilor, Putin s-a abtinut de la formele clasice de populism, adica de a lansa promisiuni iresponsabile si nejustificate din punct de vedere financiar. Dimpotriva, el a sarit in apararea Fondului de Stabilizare, declarand, in spiritul pozitiei oficiale si nu foarte populare a Ministerului de Finante, ca el serveste pentru tinerea sub control a inflatiei, nu pentru solutionarea problemelor sociale. Cu alte cuvinte, este vorba despre o includere rationala, atent calculata a elementului populist in retorica puterii, ceea ce nu contravine logicii generale a reformelor.
Aleksei Makarkin este vicedirector al Centrului pentru Tehnologii Politice din Moscova. Articolul a fost publicat de Nezavisimaia Gazeta si preluat de Agentia "Rusia la zi".


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.