Reforma constitutionala - un drum cu mai multe destinatii

Despre nevoia reformarii clasei politice romanesti si a unui alt fel de politica in Romania se vorbeste de mult. Sistemul o cere si populatia o doreste. Aceasta impune o reforma constitutionala vizand reorganizarea Parlamentului ca institutie centrala a ordinii democratice, revizuirea echilibrului intre institutiile statului, schimbarea sistemului electoral si a modului de functionare a partidelor.
Proclamata de multe ori si tot de atatea ori blocata - fie de lipsa consensului, fie de consensuri politicianiste - ideea reformei a fost readusa in actualitate de PSD. Spre a asigura viitorul stangii democrate romanesti, acesta este obligat sa impinga spre o transformare constitutionala de natura a inlocui logica alegerilor si guvernarii carismatice cu aceea a optiunii dupa valori si a administrarii prin merit. Prinzand mingea din zbor, presedintele Basescu sustine la randu-i schimbarea, desi, in chip evident, nu spre un Parlament de personalitati puternice se indreapta ambitiile sale. Riscul este ca de aici fie sa nu iasa iarasi nimic, fie sa iasa o republica prezidentiala populist-autoritara.
Nu orice alt fel de politica si nu orice alta clasa politica sunt un progres. Daca reforma se face cu ochii la sondaje sau cu gandul la prezidentiabilii de folosit ca locomotiva electorala, pariul cu Constitutia este ca si pierdut. Nu antipatia fata de Traian Basescu sau nevoia de carisma lui trebuie sa fie sursa de inspiratie sau resortul de energie pentru schimbare. A conduce inseamna, intr-adevar, a servi, dar si a sta in fruntea masei. Liderii politici trebuie sa spuna poporului ceea ce ei cred a fi bine si sa il convinga ca planul lor de reforma este bun, iar nu sa propuna ceea ce ghicesc ca lumea asteapta si poate aduce popularitate facila. O invatatura de prim ordin a Constituantei din 1991 priveste eroarea de a croi o Constitutie in functie de persoane particulare, interese individuale sau conjuncturi.
Parlamentul Constitutiei din 1991 a fost, de fapt, unul unicameral care lucra pe sectiuni. Abia dupa reforma din 2003 - care a mai diferentiat competentele si a introdus sistemul Camerei de decizie - se poate vorbi cu adevarat de bicameralism. Astazi, trecerea la un Parlament unicameral stricto sensu poate duce la intarirea sau la slabirea democratiei parlamentare. Proiectand simplificarea si accelerarea procedurii parlamentare, PSD urmareste sa reabiliteze prestigiul si astfel, autoritatea Parlamentului in ochii unei populatii care, in plina modernitate, crede cel mai mult in armata, biserica si sefi de stat providentiali. Aceasta idee nu exclude crearea unei instante nationale a reprezentantilor puterilor locale, careia sa i se dea, in anumite cazuri, un rol legislativ cu caracter ponderator. Pentru proiectul autoritarist al domnului Basescu, unicameralismul inseamna injumatatirea efortului prezidential in dirijarea Legislativului, precum si reducerea capacitatii de control a Legislativului asupra Executivului. De aceea, spre a evita o astfel de posibilitate, odata cu trecerea la Parlamentul unicameral se impune si trecerea la republica parlamentara prin alegerea presedintelui de catre acest Parlament. Altminteri, actualul echilibru institutional - deja precar - se va strica mai tare.
La fel stau lucrurile cu votul uninominal. Daca, de principiu, adeptii sai doresc sa lege mai puternic pe alesi de alegatori si sa dea prioritate meritului fata de apartenenta la un partid sau loialitatea aratata sefilor acestuia, domnul Basescu urmareste negresit sa dea o lovitura decisiva pluripartidismului. Pentru dansul, un mic Parlament unicameral, format din manelisti si fotbalisti, este idealul. Daca nu ar fi vorba despre Romania, mi-ar place sa ma amuz privind la figurile "democratilor integrali" de pe Dambovita care vor asista la deschiderea unui asemenea Legislativ cu intonarea imnului "Desteapta-te romane" pe ritm de manea si cu seful statului dansand din buric in timp ce primeste binecuvantarea Patriarhului. Iata de ce introducerea votului uninominal (al carui adept sunt) va trebui insotita, macar la inceput, de obligatia de a se candida sub semn de partid, precum si de pastrarea unor elemente de proportionalitate (sistem mixt). Votul uninominal va obliga partidele sa functioneze mai transparent si mai responsabil, reabilitandu-se astfel in ochii populatiei. Fara partide democratia ramane, insa, nestructurata si de aceea, vulnerabila si ineficienta. Oricum, independent de rolul partidelor in alegeri, pentru ca reducerea influentei liderilor de partid sa nu se asocieze cu cresterea influentei unui presedinte autoritar, se impune ca si puterea acestuia sa fie limitata prin desemnarea sa de catre Parlament.
Toate aceste nuante esentiale demonstreaza de ce poporul trebuie chemat la referendum spre a valida formula adoptata in Parlament de elita politica a tarii si asupra careia ea isi asuma raspunderea, iar nu spre a impune principii generale prin manipularea carora un presedinte populist ar urma sa isi mareasca puterea personala.

---

Despre autor: