Romania postcomunista este tara partidelor mici care s-au luptat 15 ani contra partidului hegemonic (FSN-PDSR-PSD). Cum nu puteau razbi solitar, ele au inventat coalitii electorale - Conventia Democratica (singura care a invins PDSR in alegerile parl
Romania postcomunista este tara partidelor mici care s-au luptat 15 ani contra partidului hegemonic (FSN-PDSR-PSD). Cum nu puteau razbi solitar, ele au inventat coalitii electorale - Conventia Democratica (singura care a invins PDSR in alegerile parlamentare, in 1996) si Alianta DA. Dupa alegerile din 2004, la putere a venit o coalitie care nu s-a situat pe primul loc si s-a pus din nou problema constituirii unui al doilea partid mare, prin fuziunea PNL-PD sau constituirea unui pol de dreapta, popular sau liberal-popular. Sa presupunem ca va aparea un al doilea partid mare, care va fi membru in PPE. Cu toate acestea, nu se va ajunge la un sistem bipartidic la noi. Existenta unor formatiuni parlamentare precum UDMR si PRM, tripolaritatea, permanenta aparitie a unor partide mici extraparlamentare arata ca oricat de bine organizate ar fi partidele mari, ele nu pot pretinde unanimitatea. Am vazut anul trecut cat de intoleranti sunt multi pseudolideri de opinie sau falsi militanti din societatea civila, care in general simpatizau neconditionat cu Alianta DA si condamnau cu manie lumpenproletara aparitia unor partide mici, pe motiv ca ar pune in pericol obiectivul nobil al indepartarii de la putere a PSD-ului. Ei nu inteleg ca nu exista organizatii ale societatii civile mai importante, mai organizate si mai influente decat partidele. Iar faptul ca apar mereu partide noi este semnul vitalitatii societatii civile.
Dupa venirea la putere a Aliantei DA, care a esuat in obiectivul castigarii alegerilor parlamentare, dar a beneficiat de victoria lui Basescu in prezidentiale si de contributia "imorala" a PUR, iata ca partidele mici continua sa apara. Desi partidele componente ADA (PNL si PD) au intrat in competitia transformarii intr-un al doilea partid mare, tocmai din randurile ADA au aparut dizidente importante care au dus la constituirea Partidului Initiativa Nationala. Cozmin Gusa, Lavinia Sandru si Aurelian Pavelescu sunt trei deputati din generatia tanara care, dupa ce ne-au aratat anul trecut de ce nu trebuie sa votam cu Nastase si PSD, acum ne arata de ce nu mai putem avea incredere in Basescu si Alianta DA. Au dreptate in ambele cazuri. Daca tinem cont de faptul ca dezamagirile fata de Alianta DA si Basescu intervin mult mai devreme decat fata de CDR si Constantinescu (despre care stim cum au esuat), ne punem intrebarea ce se va petrece cu ei la peste trei ani.
Aparitia unor partide precum PIN ne arata ca exista mereu alternative fata de marile partide sau aliante, care se deosebesc prin multe, dar se aseamana prin sistemul oligarhic clientelar incurajat si uitarea instantanee dupa venirea la putere a problemelor tarii. Dilema existentiala a unor partide precum PIN este daca pot supravietui unui ciclu electoral fara a disparea in neant sau prin fuziune cu alte partide. Am fost sambata, 17 septembrie 2005, la Adunarea Generala Nationala (sinonim pentru Congres) PIN. Exact la fel s-au petrecut lucrurile cu PAC, Alternativa Romaniei (devenita UFD), URR, PNG. Fiecare a aparut ca o reactie de nemultumire simultana fata de FSN/PDSR si partidele istorice sau coalitiile acestora (CDR). In momente diferite, PAC si UFD au sfarsit prin a fi inghitite de PNL, iar URR s-a unit cu PNTCD in PPCD. La vremea cand si-au infiintat partidele, liderilor PAC, AR/UFD, URR, PNG li s-a spus ca nu au nici o sansa, dar pana nu s-au convins singuri ca electoratul merge pe mana partidelor mari sau a coalitiilor nu au admis ca orgoliul le era mai mare decat pragmatismul sau intelepciunea. Megalomani, inchipuiti sau naivi nu exista doar la partidele mari. Gusa si colegii sustin ca PIN va avea alta soarta decat partidele enumerate.
Performantele lui Gusa la PDSR au fost remarcabile, dar reforma de care se apucase a fost si cauza ejectarii sale. Contributia lui Gusa la alegerea cu Basescu a fost notabila, dar nu decisiva. Este insa mult mai greu pentru un politician tanar sa ia totul de la capat decat sa fi avut succes in cadrul unui megapartid unde existau toate resursele la dispozitie sau al unei coalitii compuse din partide cu experienta. Ca si URR, PIN merge aproape exclusiv pe ipoteza maturarii complete a generatiilor anterioare. Dar o democratie in care nu sunt reprezentate parlamentar toate generatiile nu e democratie. Iar tinerii sunt la fel de diversi precum maturii si varstnicii pentru a se simti reprezentati de un singur partid. Rolul partidelor mici intr-o democratie este crucial. Presiunea pe care ele o exercita asupra sistemului contribuie la insanatosirea sa. Marea problema este insa depasirea pragului electoral. Cand nu se intampla, urmeaza fuziunile sau autodizolvarea. In plus, daca Basescu, Alianta DA si actuala coalitie vor fi performanti, cu greu se vor uita alegatorii si la alte partide.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.