Popoarele vorbitoare de limba engleza ale Europei

Uniunea Europeana are moneda unica, dar cum stau lucrurile cu limba unica? Inca de la conceperea sa, UE si-a insusit fiecare limba oficiala a statelor sale membre. Recent, pana si irlandeza, vorbita acasa de numai o minoritate, a primit statutul de limba oficiala a UE.
Abordarea tuturor limbilor UE de pe pozitii egale reprezinta o consecinta directa a egalitatii formale intre statele membre, prevazuta in tratatele de aderare. Tine, totodata, de principiile democratice ca legile sa fie scrise in limba fiecarui teritoriu in care sunt aplicate. Insa postura de protectoare a diversitatii lingvistice a UE nu poate ascunde faptul ca este pe cale sa se produca o goana spre limba engleza. Se pare ca, cu cat exista mai multe limbi, cu atat engleza este folosita din ce in ce mai des. Si totusi, Comisia Europeana inca mai incurajeaza tinerii europeni sa invete cat mai multe limbi straine posibil. Recunoasterea adevaratei situatii ar fi fatala, chiar si in cazul in care strategia oficiala nu face decat sa sporeasca sansele ca europenii, in pofida eforturilor lor, tot sa nu se inteleaga intre ei.
Un astfel de rezultat este putin probabil, insa numai datorita faptului ca problema lingvistica a Europei este pe cale de a se rezolva de la sine. In UE, la fel ca si in restul lumii, de la subcontinentul indian la regiuni extinse in Africa, engleza incepe sa functioneze treptat drept limba de circulatie internationala.
Mai exact, in institutiile publice ale UE si la intrunirile oficiale, interpretarea si traducerea trebuie asigurate in egala masura, cel putin in principiu, din orice limba in orice alta limba. Zilnic, sute de interpreti efectiv pledeaza in favoarea acestui ideal, iar milioane de pagini sunt traduse anual astfel incat cetatenii sa poata consulta legislatia comunitara in propria limba.
Initial, UE a investit masiv in dezvoltarea unor mecanisme automate de traducere, insa proiectul a fost, in mare, abandonat. Drept urmare, traducerea si interpretarea au loc treptat, in doua etape, dintr-o limba mai putin uzuala in sase limbi "stafeta," dupa care in alte limbi. Procedura este mai putin costisitoare, insa, de asemenea, implica o pierdere considerabila de semnificatii.
Mai mult, un numar restrans de limbi este folosit in culisele aerisite ale UE, in cazul unor reuniuni mai putin formale, la care participa persoane mai putin importante. Cand oficialii UE se intalnesc sau redacteaza impreuna documente interne folosesc "limbi de lucru": franceza sau, adeseori, engleza. Germana, limba materna cea mai raspandita in UE, de abia daca are efect.
Predominanta englezei este si mai accentuata in cazul interactiunilor cetatenilor UE, aflandu-se pe primul loc in preferintele "batranei" Europe. In randul noilor state membre ale UE, engleza a inceput sa inlocuiasca rapid rusa drept cea mai folosita limba straina.
Intr-adevar, noua din zece scolari din UE studiaza, acum, engleza. Aproximativ jumatate dintre acestia invata franceza, un sfert germana, opt spaniola, iar aceste cifre se afla in scadere, in pofida eforturilor Comisiei, deoarece oamenii au tendinta de a alege limba straina considerata drept vorbita si studiata de marea majoritate.
La acest moment, expansiunea englezei la nivel global pare sa fi devenit un proces ireversibil, aflandu-se in competitie cu limbile nationale in domenii diverse, cum ar fi muzica, transportul, Internetul, operatiunile bancare, industria cinematografica si televiziunea, stiinta si sportul.
Insa, in timp ce engleza are un impact formidabil asupra vocabularului din limba materna, aceasta nu afecteaza aproape de loc sintaxa frazei, gramatica si pronuntia. Spre deosebire de limbile bastinase care au fost inlaturate de limbile colonistilor europeni, limbile oficiale ale UE sunt "robuste": ele sunt dotate cu gramatici, dictionare, arhive, biblioteci si facultati lingvistice. Acestea beneficiaza de secole de literatura tiparita si, mai presus de toate, sunt vegheate indeaproape de state puternice.
Drept urmare, engleza nu va reusi sa marginalizeze atat de usor limbile europene, chiar si in cazul in care va fi invatata de o vasta majoritate a populatiei. Insa engleza si limbile nationale pot coexista cu conditia ca statul sa protejeze limbile autohtone si cetatenii sa nu permita englezei sa penetreze domeniile importante.
Diversitatea Europei este, intr-adevar, innascuta, insa unitatea inca nu s-a ajuns la unitate. Angajamentele asumate in vederea integrarii europene presupun existenta unei limbi comune, iar aceasta este engleza. Provocarea consta in faptul ca Europa sa foloseasca engleza drept un astfel de instrument si sa evite sa se afunde in culturile americana si britanica.
Abram de Swaan este profesor la Universitatea din Amsterdam, presedinte al Scolii de Cercetari Sociale Stiintifice din Amsterdam si director al Academia Europea de Yuste din Spania.
Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences 2005.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: