Cine se simte cu motanul pe caciula?

Printre scriitorii tineri care au ajuns, mai devreme sau mai tarziu, sa publice la editurile importante s-au remarcat, pana acum, realisti si fantasti, constructori pe spatii intinse si artizani ai genului scurt, moralisti care iau viata in tragic si glumeti care iau totul peste picior, prozatori veritabili si poeti refugiati in proza, fotografi ai orasului si pictori pointilisti ai mahalalei sau ai satului. Lipseste, insa, din aceasta societate respectabila farsorul Locki, maestrul bancurilor de societate si al farselor cu motani agatati de peruca dascalilor batrani.
Cip Iesan a trecut, la fel ca si colegii lui de generatie si de urbe natala (evident, Iasiul!), de la statutul de tanar debutant la o editura oarecare la membru al "familiei" Polirom. Primul sau volum, "Vaca la bariera", fusese publicat, in 2003, cu sprijinul Grupului de presa Medianet, al Ziarului de Iasi (unde autorul lucreaza ca redactor). Pe atunci, se anunta un umorist pe alocuri foarte bun, care aluneca pe suprafata lumii postcomuniste, transformand balciul realitatii intr-o expozitie emotionanta de caricaturi grotesti. Autorul observa spectacolul strazilor, al autobuzelor, al vietii cuplurilor din spatele peretilor de bloc si facea, din pensionari, gospodine si soti depresivi eroi de basme ludice sau de povestiri stiintifico-fantastice in cheie parodica. Animalele imprumutau, dupa o reteta simplista, comportamentul oamenilor si se chercheleau la un sprit sau se tineau dupa fuste. Orasul cu blocuri cenusii se transforma in iad, iar iadul devenea o utopie comunista cu susu-n-jos. Uneori, autorul se folosea de un comic gros si facil, care aminteste de emisiunile nu prea inspirate ale unor grupuri umoristice jalnice, prezente pe posturile noastre de televiziune.
"Intoarcerea pungutei cu doi bani" (Polirom, 2005) preia, aproape la indigo, tematica si modalitatile comice ale volumului de debut. Povestirile, la fel de inegale valoric, dau senzatia ca ar fi putut sta, foarte bine, intre aceleasi coperti cu cele publicate in 2003. Tabletele cu nerv defileaza alaturi de lungi alegorii ironice, construite pe mitosul crestin, sau de parodii ale genurilor comerciale (literatura SF, politista, de aventuri). Apar, totusi, noutati: o piesa de teatru in miniatura ("Asa s-a pacalit otelul"), un scenariu parodic al unui film SF ("Cercul Micilor Extraterestri" - posibil scenariu de film stiintifico-fantastic romanesc), extrase de jurnal care amintesc de perspectiva lui T.O. Bobe din "Cum mi-am petrecut vacanta de vara" ("File din jurnalul elevului Nelu"). Foarte bune raman basmele ludice, construite prin imbinarea absurda, mecanica a unor rudimente ale scenariului popular. La fel ca in povestirile lui Ioan Grosan sau ale lui Mircea Horia Simionescu, eroii fara glorie ai basmelor apartin realitatii de zi cu zi: "Harap-Alb a traversat, la un moment dat, o perioada neagra: mai precis, ramasese fara bani, avea datorii, isi scrantise piciorul cazand pe gheata, isi amanetase palosul, facuse diaree, iar telefonul ii fusese suspendat pentru neplata" ("Povestea viteazului Greuceanu"). Slabe sunt, in general, prozele mai ample, care transcriu un scenariu domestic in termenii literaturii de aventuri sau stiintifico-fantastice. Personajele reprezinta, in aceste cazuri, caricaturi stangace, bazate pe locuri comune: soacra Lucretia e o aratare monstruoasa, care doarme tot timpul, in vreme ce pechinezul Pichi latra furios in bratele ei. Cip Iesean este, deocamdata, un maestru al povestirilor jucause, absurde, foarte percutante pe spatii mici.
Autorul are marele merit ca reuseste din cand in cand sa inventeze imagini sau situatii atat de surprinzatoare, incat nu poti sa nu razi din tot sufletul. Iadul e vazut, intr-o alegorie altfel nu foarte inspirata, drept un bloc obisnuit, cu noua etaje. Printre intamplarile banale din viata ingerilor-locatari, e amintita si urmatoarea: "Alte probleme nu s-au mai semnalat; doar atat, ca un inger inca necunoscut, domiciliat in cel de-al patrulea cer, a furat cu motanul legat de sfoara nimbul, harfa si aripioarele puse la uscat pe balcon de catre un ingeras locuind doua ceruri mai jos" ("Adevarul despre al noualea cer"). In alt loc, un pustan pus pe sotii ii scrie lui "mojerila": "Adumi dupaea un elastec nou de praste ptr. ca sa ma razbun pe domnu administrator de la bloc care mea zis ma derbedeule ma dupa ce i-am lipit cu prenadez pechinezu de presu de la intrare" ("File din jurnalul elevului Nelu").
Desi abuzeaza uneori de comicul de situatie si nu exceleaza mereu prin finete, Cip Iesan reuseste sa scrie povestiri inteligente, haioase, imprevizibile si bune de gustat atunci cand te saturi de scenetele de la televizor, care transforma intr-o mare jale viata "la bloc".

---

Despre autor: