Un pol, doi poli

Peisajul politic s-a incalzit peste noapte dupa un august de acalmie. Pe toate fronturile trupele se agita, ies la manevre din cazarmi, isi lustruiesc baionetele, fac vocalize. Manevrele cele mai nervoase par a se produce pe partea stanga a terenului de joc. PSD, aflat in plin razboi de ariergarda, incearca sa externalizeze conflictele interne. Riposteaza - cam improvizat totusi - la ofensiva de septembrie a Aliantei DA. Sigur solutia e inauntru, nu in afara, dar deocamdata - pana nu se clarifica cine conduce partidul- este mult prea indepartata. Asa ca putin box cu umbra nu strica. Nastase, cel mai vizat de rocada cu un guvernamental - de fapt a pierdut deja partida de la Camera - a urcat miza, cerand tam nesam suspendarea lui Basescu. Isi imagineaza un Watergate bucurestean. Un pas imprudent la care Cotrocenii nici nu au catadicsit sa raspunda. O asemenea rafuiala intre granzi ar fi avut un efect contrar si nu l-ar demola pe vechiul inamic al lui Nastase. Este exact genul de situatie care ii convine cel mai mult lui Basescu. Pres-ul executiv din capul PSD s-a vazut tras de maneca scurta a tricoului cu trei garoafe. Geoana a dezavuat propunerea, pe care o vede ca pe o mana moarta intr-o partida de poker pe nasturi. Ion Iliescu i s-a alaturat, desolidarizandu-se de nastrusnica idee. Ca expresedinte nu vede cu ochi buni incercarea de a-l demite pe Basescu. Nu mai spun ca daca citesti biata noastra Constitutie, constati ca operatia nici nu este practic posibila. Povestea s-ar traduce prin Ferentari cu expresia: las-o jos ca macane! Nastase ne-a oferit un bluff. Nu atat pentru a-i speria pe Basescu si partizanii lui, ci pentru a se gasi pe prima pagina a ziarelor macar pentru o zi. Si mai ales si-a semnalat prezenta propriilor adepti si rivali din PSD. Nu cumva sa isi imagineze careva ca ar accepta un rol secundar in partid. Radicalismul de ocazie face bine cand la varf se disputa puterea si trebuie sa probezi propriilor randuri hotarare in exterminarea adversarului. O pozitie moderata, cu scaun la cap, trece neobservata si risca sa te faca suspect. Exact cand Nastase are nevoie de credibilitate in interiorul partidului. El pare perdantul triumviratului pe care il alcatuieste ocazional cu Geoana si Mitrea.
Ca si cum nu ar fi de ajuns, Ion Iliescu agita sperietoarea unui enigmatic "pol social". Un fel de conclav al partidelor, personalitatilor si asociatiilor civice din aceeasi familie ideologica. PSD este doar o bucata din stanga si ar trebui, zice Iliescu, o constructie politica mai incapatoare care sa aduca la un loc toata lumea. Paradoxal, el sustine necesitatea aparitiei unui CDR social democrat. Nostalgic, ar dori sa ne intoarcem in trecut, la o faza revoluta. Desigur, se vede pe sine lider al acestei stangi comasate. Daca nu mai reuseste sa ocupe formal pozitia nr.1 in PSD dupa un congres in care a jucat gresit si a pierdut, a imaginat aceasta manevra de invaluire care ar aduce partidul sub controlul sau Se vede la 75 de ani un fel de Coposu al exFSN-ului, jucand rolul unui patriarh care influenteaza decisiv jocul politic. Cred ca daca dupa ce a parasit Cotrocenii nu s-ar fi inscris in competitia pentru sefia PSD, ar fi jucat natural acest rol. Acum este insa prea tarziu. Imaginea sa este cu totul alta. El vine dupa o severa infrangere in congres si nu mai este privit ca un guru, ci ca un politician la sfarsit de cariera. Partizanii sai se imputineaza vizibil. In plus, scenariul nu este viabil. CDR a aparut pentru ca partidele componente erau prea slabe. Separat, nu ar fi avut nici o sansa sa castige alegerile. "Nu putem reusi decat impreuna!" a fost sloganul perioadei. Invers, PSD ramane si azi cel mai numeros partid, cu peste o jumatate de milion de membri. Este o structura capabila in 2008 sa revina la putere. Pentru asta are nevoie de o reforma interna. Or, asta deocamdata scartaie, confiscata de echilibrul fragil de la varful PSD, pe aliniamentul unui status quo instalat intre pretendentii la sefie. Iesirea din criza propusa de Iliescu nu face decat sa o adanceasca. De ce si-ar adauga PSD cateva firimituri politice, grupuscule civice si personaje, expirate sau nu, in cautare de debusee? E o fundatura - Ion Iliescu se afla in fata unui nou esec. Nu stiu daca si-l poate permite. Are nevoie de ceva, o victorie, dupa care ar putea face pasul inapoi. Daca s-ar resemna, fireste, sa se retraga. Strutocamila imaginata de domnia sa, daca ar reusi sa ia fiinta, nu ar face decat sa complice lucrurile si le-ar duce cu fix zece ani inapoi. Polul social nu are viitor. Este pierdere de vreme si pentru ca lanseaza o tema falsa pe scena politica. Nimeni nu are nevoie de tandemul Iliescu-Roman. Cei doi nu mai exercita nici o atractie. Este un capitol inchis de istorie recenta. Romania anului 1990 nu mai exista.

---

Despre autor: