Legiferarea ajutorului de somaj (I)

Actuala criza economica, care marcheaza punctul culminant al unei epoci in evolutia societatii umane, se caracterizeaza indeosebi printr'o supraproductie enorma de bunuri, de o parte si o totala sub-consumatie, de alta parte.
In zadar, economistii burghezi, cauta solutii si paleative, in rezolvarea chestiunilor monetare etc. caci criza este la baza regimului insusi si noua ordine economica se impune prin forta lucrurilor.
Dezvoltarea uriasa a tehnicii moderne si exploatarea beneficiilor ei in folosul catorva, a concentrat capitaluri imense in cateva societati si trusturi, pauperizand cea mai mare parte a omenirei. Masinismul arunca in fiecare zi mii de oameni pe drumuri si pe masura ce se produce mai mult, puterea de cumparare a maselor scade, din cauza reducerilor salariilor si a concedierilor. Nu sunt preturi, capitalismul se sufoca. Se distrug tone de mii de marfuri, in timp ce milioane de oameni mor de foame. Ajuns in cel mai mare grad de dezvoltare, capitalismul bancar si industrial isi vede sfarsitul prin insasi factorii care i-au creat marea lui putere. Anarhie in productia individuala, expansiunea si imperialismul hraparet, produc ciocniri dezastruoase intre diferitele trusturi nationale si internationale. Milioane de oameni sunt scosi din randurile vietii active, transformati in someri si redusi la cea mai neagra mizerie. Daca statul a intervenit pentru salvarea si protectia industriei nationale, introducand regimul autarhiei, la adapostul careia cativa fabricanti realizeaza averi fabuloase, exploatand cu preturi de specula nevoile unei tari intregi, daca a intervenit pentru salvarea unor putregaiuri bancare, care au alimentat ani de zile o clientela politica parazitara, risipind zadarnic cateva miliarde de lei, acelas stat n'a facut nimic pentru ajutorarea celor cca, 250.000 someri, ce exista in prezent in tara noastra.
(va urma)
ZIUA, 2 septembrie 1937

---

Despre autor: