Islamul ca unealta de modernizare

Irakul si Orientul Mijlociu sunt preocupate ca Islamul si modernizarea se afla in opozitie. Insa istoria malaeziana din ultimele trei decenii demonstreaza ca acest punct de vedere este eronat. De fapt, islamizarea s-a dovedit a fi un mijloc eficient de reconciliere a majoritatii malaezienilor cu dezvoltarea economica rapida a tarii. La inceputul anilor 1970, cand inca mai era o tara predominant agrara, iar islamizarea tocmai incepea sa prinda aripi, Malaezia a adoptat asa-zisa "Noua Strategie Economica" (NSE), care ar fi trebuit sa ajute malaezienii sa beneficieze de o mai mare parte din castigurile tarii. Dupa trei decenii de crestere economica spectaculoasa, multi malaezieni au prosperat si s-au aratat multumiti nu numai de capitalismul secular, ci si de identitatea islamica reinnoita a tarii, o identitate care - in mare - imbratisa modernitatea.
Politicieni de orientare islamista, cum ar fi Anwar Ibrahim, au ajuns in atentia publicului in momentul propagarii islamizarii in anii 1970. Insa Islamul promovat de acestia nu privea retrospectiv, ci, dimpotriva, dorea sa instaureze o politica economica modernizatoare, sensibila la particularitatile musulmane.
Profitand de popularitatea miscarii sale, Guvernul prim-ministrului de la acea vreme, Mahathir Mohamed, a decis, in 1982, sa il coopteze pe Anwar Ibrahim in Organizatia Nationala a Malaezienilor Uniti (ONMU), principalul partid din cadrul coalitiei de guvernamant a tarii. Strategia a functionat si a ajutat la dezamorsarea opozitiei islamice in ceea ce priveste schimbarile radicale care insoteau modernizarea economica rapida a tarii.
Cu toate acestea, in anii 1990, influenta exercitata de Anwar in interiorul partidului a crescut, fapt ce i-a nelinistit pe multi din vechea garda. Lucrurile s-au precipitat dupa criza financiara din 1997, cand Anwar, adjunctul premierului, a adoptat o abordare economica si mai liberalista decat cea a lui Mahathir. Anwar a fost concediat, in mare parte pentru acest motiv. Procesul bizar al lui Anwar si condamnarea sa pentru sodomie si abuz de putere au resuscitat miscarea reformista, iar sentimentele anti ONMU si anti Mahathir au inceput sa domine in randul malaezienilor de orientare islamista. Aceasta a culminat cu obtinerea unor rezultate slabe pentru coalitia de guvernamant in noiembrie 1999. Partidul islamist Parti Islam SeMalaysia (PAS) a preluat puterea in statele Kelantan si Trengganu, amenintand serios ONMU in statele din nord. Astfel, conflictul personal dintre Mahathir si Anwar a dus, aparent, la o ruptura intre fortele politice islamiste din Malaezia si modernizatorii ONMU.
Asadar, inca o data, Mahathir s-a simtit presat sa adopte o strategie destinata impiedicarii transformarii Islamului intr-o unealta a Opozitiei. Acest impuls a afectat in mod serios desemnarea succesorului sau atunci cand s-a decis sa renunte la functia de prim-ministru. Alegerea actualului premier Abdullah Badawi a ajutat ONMU sa recastige aura morala islamista invocata de PAS.
Totusi, initierea, in 2001, a "razboiului global impotriva terorii" al Americii a fost cea care a stopat marsul politic al partidelor islamiste, servind drept pretext pentru ca Guvernul sa exercite presiuni asupra dreptei malaeziene si a PAS.
Insa aceasta nu a facut decat sa reinnoiasca dorinta ONMU de a se prezenta drept un partid suficient de islamist. Asadar, inainte de a se retrage, Mahathir a mers pana intr-acolo incat a proclamat Malaezia drept stat musulman de facto. Multe persoane s-au incruntat si s-au intrebat pana unde va ajunge Mahathir in eforturile sale de a contracara apelul islamist.
Aceasta tendinta continua. Printre primele masuri luate de Badawi, dupa ce a preluat functia de premier in octombrie 2003, a fost introducerea conceptului de Islam Hadhari. Aceasta formulare vaga a fost, in cele din urma, prezentata, in septembrie 2004, insotita de o lista de zece principii, toate, mai putin unul dintre acestea, neavand conotatii religioase. Cu toate acestea, mutarea aparent a fost suficienta pentru ca electoratul islamist sa opteze pentru cei afalti la conducere.
In cadrul alegerilor generale din martie 2004 - primul scrutin organizat de la retragerea lui Mahathir, dupa 22 de ani petrecuti la conducerea Malaeziei - musulmanii moderati l-au ajutat pe Abdullah Badawi sa obtina o victorie coplesitoare. Eliberarea lui Anwar Ibrahim la scurt timp dupa aceasta a fost in avantajul noului premier, acesta dovedindu-se a fi un lider capabil sa solutioneze diferendele din interiorul comunitatilor malaeziene si musulmane.
De atunci, Abdullah Badawi se afla intr-o continua campanie de promovare a conceputul "Hadhari," prezentandu-l ca pe o modalitate de redefinire a scopului Islamului de la functia sa aprobatoare la potentialul sau civilizator, intr-o modalitate de redare mai putin ideologica. In Malaezia de astazi, Islamul este prezentat drept generator de civilizatie si cultura si nu doar ca o sursa de inspiratie religioasa. Aceasta a ajutat la contracararea tendintelor extremiste de pe plan intern si ofera o platforma conceptuala Islamului moderat. Islamul Hadhari incearca sa proiecteze ideea ca materialismul si nationalismul ONMU nu vin in contractie cu Islamul.
Facand uz de diferite modalitati de distragere si strategii, Malaezia a reusit in mod eficient sa jongleze cu tensiunile dintre agenda modernista si credinta islamica a malaezienilor. Prin cooptarea islamistilor si a sentimentelor islamiste in procesul de modernizare, Malaezia a demonstrat ca credinta islamica si cresterea economica pot fi conciliate daca politicienii sunt suficient de abili astfel incat sa nu le trateze drept factorii aflati in contractie.
Ooi Kee Beng este membru al Institutului pentru Studii Sud-Asiatice din Singapore si coordonator al Programului de Studii asupra Malaeziei.
Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org

---

Despre autor: