Cauza terorismului nu este religia

"Nu s-a facut o analiza a responsabilitatii crestinilor catolici in legatura cu antisemitismul. Acest subiect nu a fost abordat". Astfel comenteaza rabinul orasului Roma, Riccardo Di Segni, discursul Sfantului Parinte, rostit cu ocazia vizitei din sinagoga orasului german Koln. Nascut la Roma, din mama romanca si tata italian, Di Segni provine din cel putin trei generatii de rabini pe linie materna. Liderul evreilor din Cetatea Eterna, invitandu-i pe catolici sa delimiteze conceptele de "dialog" si "evanghelizare", este convins ca premizele unui autentic dialog religios constau, de asemenea, in indepartarea prejudiciilor antice anti-ebraice, precum considerarea poporului lui Israel drept o "natiune condamnata" care "a pierdut raportul cu Dumnezeu" sau care "plateste vini ancestrale". De asemenea, Di Segni indeamna la distingerea conceptelor de "anti-semitism" si "anti-iudaism" (termenul de "anti-semitism", aparut in anii '70 ai secolului al XVIII-lea, fiind sinonim cu "anti-orientalism", implica ideea conform careia evreii ar fi o populatie orientala si, deci, nu ar fi facut parte din Germania sau Europa. Notiunea de "anti-iudaism", insa, este mult mai veche, datand din vremea nasterii lui Iisus Hristos. Conceptul de "anti-semitism" pare a deveni un paradox, atata vreme cat majoritatea anti-semitilor este reprezentata de semiti sau arabi. In viziunea multor reprezentanti ai comunitatii ebraice, ar fi mai corect sa se vorbeasca de "anti-ebraism" sau "anti-iudaism" -n.red.).
In legatura cu asa-numita "schimbare de pozitie" a premierului israelian, Ariel Sharon, care a culminat cu evacuarea colonistilor evrei din Fasia Gaza, Riccardo Di Segni isi exprima ingrijorarea in legatura cu ranile produse "atat in randurile membrilor statului Israel, cat si in lumea intreaga".
Dialogul dintre marile religii monoteiste ale lumii este considerat de rabinul Romei drept un "imperativ" al vremurilor actuale, inerent in lupta impotriva terorismului. Iar religia, "departe de a fi cauza conflictelor, le poate, insa, alimenta sau stinge: "Cauza terorismului sau a conflictelor - avertizeaza Di Segni - nu este religia, ci modul in care se traieste crezul religios."
Va rog sa ne impartasiti cateva opinii in legatura cu vizita si discursul Sfantului Parinte de la sinagoga orasului Koln.
Vizita Papei din sinagoga a reprezentat un semn de continuitate, Papa dorind sa-si manifeste astfel dorinta de a continua linia pontificatului predecesorului sau, Ioan Paul al II-lea, vointa acestuia, aceleasi teme doctrinare, precum si obligatiile asumate anterior. Deci, din acest punct de vedere, nu avem de-a face cu o intrerupere, ci cu o continuitate.
Cu ocazia calatoriei apostolice, Suveranul Pontif a condamnat antisemitismul, nazismul si, in traditia Papei Ioan Paul al II-lea, a condamnat crimele comise de catolici in numele lui Dumnezeu sau al religiei.
Intr-adevar, Papa s-a referit la nazism numindu-l "o ideologie neopagana". Insa nu a fost vorba de o analiza a responsabilitatii crestinilor catolici in legatura cu antisemitismul. Acest subiect nu a fost abordat. Consider ca este important a se face diferenta intre antisemitism, antiiudaism si celelalte forme de opozitie la ebraism.
Cum credeti ca va influenta vizita Suveranului Pontif in sinagoga orasului german asupra tensiunilor dintre Israel si Sfantul Scaun, determinate de faptul ca Papa Benedict al XVI-lea a omis, recent, sa enumere evreii printre victimele atentatelor teroriste?
Nu s-a facut, cu ocazia discursului din sinagoga, nici o referinta la Israel. Cuvantul "Israel" insusi a fost omis.
Mesajul Papei, un gest de cordialitate
Cum interpretati cuvintele Papei Benedict al XVI-lea adresate comunitatii ebraice germane, avand in vedere scrisoarea pe care v-a adresat-o Sanctitatea Sa a doua zi dupa alegerea Sa la tronul Sfantului Petru?
Consider mesajul sau un gest foarte important de cordialitate, exprimand o puternica dorinta de colaborare cu reprezentantii religiei ebraice. Intr-un fel, predica sa din sinagoga si scrisoarea pe care mi-a adresat-o reprezinta gesturi paralele.
Cum vedeti evolutia raporturilor dintre evrei si crestini? Care sunt aspectele unde se remarca unele blocaje semnificative in raporturile cu Sfantul Scaun?
Dialogul reprezinta un proces complex care a presupus dintotdeauna dificultati si succese. Consider ca este necesar sa se persevereze pe acest drum pana cand dialogul va obtine rezultate relevante. In acest sens, este esential ca fiecare dintre partile implicate sa-si defineasca inca de la inceput obiectivele finale. Anumite scopuri au fost realizate, cu consecinte fericite, sau urmeaza a fi atinse. S-au obtinut raporturi de respect, reusindu-se prezentarea europeismului intr-o lumina pozitiva. Insa, trebuie sa se inceteze considerarea poporului evreu drept un popor "condamnat" care a pierdut raportul cu Dumnezeu, care plateste vini ancestrale, si asa mai departe. La acest aspect se lucreaza si in prezent cu rezultate imbucuratoare. Un aspect mai complex este cel teologic. In acest sens, trebuie sa se stabileasca clar unde se doreste sa se ajunga. Pentru multi crestini - chiar si cei mai ferventi sustinatori ai dialogului - problema ramane aceea de a respecta poporul si religia ebraica, iar nu de a incerca sa fie convinsi evreii de realitatea revelatiei lui Iisus Hristos si, in consecinta, de a-i transforma in buni crestini. Acest tip de obiectiv este respins cu fermitate de catre evrei.
Vaticanul este constrans sa trateze si cu Islamul
Pentru ca tot a venit vorba, cum vedeti delimitarea conceptelor de "evanghelizare" si "dialog" intre religii?
Ii invit pe catolici sa delimiteze aceste notiuni.
Din punct de vedere politic, care credeti ca este motivul dificultatilor in raporturile cu Sfantul Scaun?
O mare parte din poporul ebraic se recunoaste in statul Israel din punct de vedere politic, asa cum Vaticanul actioneaza ca un autentic stat cu politica si ambasadorii proprii. Raportul dintre cele doua entitati statale au prezentat o serie de aspecte problematice. Din acest punct de vedere s-a inregistrat un remarcabil progres in ultimii ani, persistand, insa, numeroase dificultati. Problemele au aparut din cauza ca, pentru a putea sustine minoritatile crestine din tarile musulmane - amenintate mai virulent ca niciodata in ultimiii ani - Vaticanul este constrans sa trateze, de asemenea, cu Islamul. Acest lucru determina statul catolic sa fie precaut in ceea ce priveste deschiderea catre Israel.
Nu se poate vorbi de un razboi al civilizatiilor
Comentati, va rog, ultimele atentate teroriste.
Fundamentalismul islamic este cel care alimenteaza terorismul. Acest lucru nu inseamna, insa, ca Islamul este o religie ostila. Trebuie sa judecam cu cumpatare. Nu trebuie acuzata intreaga religie musulmana. Consider ca, pentru combaterea terorismului, este esentiala realizarea unui autentic dialog intre marile religii ale lumii. Nu este vorba de un razboi al civilizatiilor, asa cum s-a afirmat. Adesea avem de-a face cu mai multe civilizatii, inclusiv cea musulmana, impotriva unui mic grup de indivizi necivilizati. Generalitatile de genul "Islam = terorism" sunt superficiale si extrem de periculoase. Departe de a fi cauza conflictelor, religia le poate, insa, alimenta sau stinge. Cauza terorismului sau a conflictelor nu este religia, ci modul in care se traieste crezul religios.
O intrebare "politica", daca-mi permiteti. Cum judecati asa-numita "schimbare de pozitie" a premierului israelian Ariel Sharon, care a culminat cu decizia de a evacua colonistii evrei din Fasia Gaza?
Intr-adevar, o intrebare prea politica. Imi exprim ingrijorarea in legatura cu tulburarile si ranile provocate in statul Israel si in intreaga lume.
Antisemitismul a existat dintotdeauna
Cum considerati cresterea alarmanta a fenomenului antisemitismului in Europa, precum si intensificarea criticilor la adresa statului Israel, a carui existenta continua sa fie negata de unele state islamice?
Departe de a lua nastere astazi, antisemitismul a existat dintotdeauna si continua sa existe. Daca, insa, antisemitismul de tip nazist reprezinta un fenomen marginal, exista forme ale sale manifestate prin ostilitate antiebraica si anti-iudaica. Se considera astfel Israelul utilizandu-se criterii de judecata nu doar politice, ci si caracterizate de puternice prejudicii antice: dorinta de razbunare, "justitiarism" impins la extrem, precum si tendinta de a pretinde Israelului ceea ce nu se pretinde de la nici o alta natiune.
Cum ar fi?
Faptul de a nega Israelului dreptul de a se apara.

---

Despre autor: