Tara celor 200 de reviste

Detinem un record cultural. I-ar uimi si pe fanii cartii care inventariaza asa ceva. Suntem tara cu cele mai multe reviste culturale pe cap de locuitor. Ministerul Culturii si Cultelor a primit in 2005 peste 200 de cereri de subventionare din partea tot atator publicatii culturale. Si, ca de obicei, comisia de subventionare va proceda in felul urmator: impartim suma totala alocata pentru aceste finantari la numarul de cereri, facem o ierarhizare a importantei publicatiilor de la 1 la 3 si dam banii in functie de aceasta ierarhie. Asa ca unii, cei de pe locul 3, vor primi in jur de 60 de milioane de lei vechi, cei de pe locul 2 vor primi 80 de milioane, iar cei de pe locul intai - 100 de milioane.
Sa luam cazul celor de pe locul intai. Daca ai de editat o publicatie lunara de 16 pagini, costurile tipografice pentru un tiraj de 1000 de exemplare bat undeva in jur de 100 de milioane pe an. Asadar, banul public iti vine de la Ministerul Culturii astfel incat sa poti sa-ti acoperi cheltuielile de tiparire. Asa a si fost gandit acest sistem de finantare. Nu a fost gandit pentru a acoperi alte cheltuieli. Si salariile? Drepturile de autor? Te descurci. Astfel ca o publicatie culturala din Romania care nu are finantare privata (si cate sunt acestea? - le numeri pe degetele de la o mana) isi va plati salariatii din alte surse publice: Consilii Judetene, de regula.
Contribuabilul roman plateste, prin urmare, cam tot ce se tipareste pe piata de publicatii culturale. Putine sunt acele publicatii de acest fel care au resurse si pentru drepturile de autor. Sunt cele care au si finantare privata.
Romanul cu veleitati publicistice culturale publica pe gratis.
Sa zicem ca, in medie, o revista de cultura ar avea 10 colaboratori. Rezulta ca avem in jur de 2000 de autori care publica si accepta sa o faca in aceste conditii.
Cam 2000 este si numarul celor care apar in scriptele Uniunii Scriitorilor din Romania ca membri titulari. Anual, inca 50-60 de autori fac cerere de titularizare.
De unde aceasta bogatie de autori la atata saracie a resurselor? Foloseste cuiva faptul de a fi autor acreditat printr-o publicare intr-o revista cu tirajul de 200 de exemplare si cu vanzari de 100 de bucati?
Dar nu asa ar trebui pusa aceasta problema, daca avem aici o problema. Ce calitate culturala au aceste 200 de publicatii? - aceasta ar fi problematizarea.
Nu sunt un novice in materia de mai sus. Mai mult: reusesc sa urmaresc constant peste 50 de astfel de publicatii. Pretuiesc vreo cateva: cel mult zece. Ma intreb, adesea, cui folosesc cele pe care nu le pretuiesc. Celor care le fac, fireste. Au si acestea publicul lor. Cele mai multe au circulatie strict locala. Sunt un fel de publicatii de clan.
Atunci intrebarea mea de contribuabil este urmatoarea: daca din cele peste 200 de publicatii numai vreo 20 au circulatie nationala, de ce le finantam pe toate din bugetul national?
Raspunsul oficial nu exista si nu exista pentru ca nimeni nu pune intrebarea.
Dar daca ar vrea cineva sa "citeasca" si calitatea acestor reviste, intrebarea ar deveni obligatorie.
Ce s-ar intampla daca din cele 200 de reviste existente ar fi finantate de la buget numai acelea care ar putea proba ca au o circulatie (cu vanzari efective) pe tot teritoriul tarii? Iata ce. Fiecare din cele 20 de publicatii care ar trece acest examen ar primi drept subventie sume de zece de ori mai mari decat in prezent. Ar putea da drepturi de autor consistente. Daca ar putea da astfel de drepturi, ar avea poate si initiativa de a plati si un consiliu de referenti de specialitate care ar aviza calitatea eseurilor si a literaturii pe care le publica. (Apropo: 90% din cele 200 de reviste sunt literare mai degraba decat larg-culturale.) Finalmente am incepe sa avem reviste de calitate, iar publicarea unui text in astfel de reviste ar deveni cu adevarat o atestare a unei valori, iar nu a unui veleitarism oarecare. Si inca ceva, cu adevarat important: autorii publicati astfel, pe criterii de exigenta cu adevarat profesioniste, ar avea drept rasplata drepturi de autor care i-ar putea scoate din mizeria in care se zbat astazi.
Ce e mai rau in toata tarasenia asta este ca nici macar pe timpul comunistilor nu s-a petrecut o generalizare atat de perversa a veleitarismului si a muncii in zadar. Pe vremea aceea inca se mai putea trai decent doar din scrierea unei rubrici. Daca nu erai un simplu veleitar.
Nota redactiei: Conform unui anunt al Ministerului Culturii si Cultelor, au depus cereri de finantare 150 de reviste, din care Comisia Nationala pentru Subventionarea Culturii Scrise a selectat 83. Suma distribuita a fost de circa 800.000 de lei noi (8 miliarde de lei vechi; pentru comparatie, anul trecut au fost finantate 114 reviste cu o suma totala de 7,666 miliarde de lei). Cea mai mare subventie a fost acorata "Romaniei literare": 95.000 de lei (950 de milioane de lei vechi). 25.000 de lei (250 de milioane de lei vechi) au primit "Apostrof", "Convorbiri literare", "Cuvantul" si "Timpul". 20.000 de lei (200 de milioane de lei vechi) au primit "Cronica", "Ramuri", "Steaua" si "Teatrul azi". Intre 10.000 de lei si 15.000 de lei (100-150 de milioane de lei vechi) au primit "Actualitatea muzicala", "Arhitectura", "Ateneu", "Contemporanul - Ideea europeana", "Egyutt - Impreuna", "Ex Ponto", "Familia", "Jurnalul literar", "Literatorul", "Luceafarul", "Memoria", "Mozaicul", "Observator cultural", "Orizont", "Poezia", "Secolul 21", "Tribuna" si "Viata Romaneasca". Restul de 56 de periodice au primit sume descrescatoare, pana la 1000 de lei (10 milioane de lei vechi), acordate... "Crinului satelor".

---

Despre autor: