Raiul gainilor pentru export

Tanarul prozator iesean Dan Lungu (n. 1969) a fost selectat intre cei 12 autori invitati in programul francez "Les belles etrangeres" dedicat Romaniei. Ceilalti autori sunt Ana Blandiana, Gabriela Adamesteanu, Stefan Agopian, Mircea Cartarescu, Gheorghe Craciun, Letitia Ilea, Ion Muresan, Marta Petreu, Simona Popescu, Cecilia Stefanescu si Vlad Zografi. Romanul lui Dan Lungu "Raiul gainilor" (Editura Polirom, Colectia "Ego. Proza", 2004) a fost deja tradus de catre Laure Hinkel, responsabila editiei 2005 a programului, si va aparea la o buna editura din provincie - Jacqueline Chambon - care a publicat de-a lungul tiumpului mai multi scriitori romani interbelici si contemporani.
Dan Lungu este sociolog de meserie, universitar. A publicat in ultimii 10 ani cateva carti de literatura - poezie, proza scurta, teatru - si de analiza sociologica a comunismului autohton axate pe institutii si viata cotidiana. Ele l-au impus atentiei deopotriva ca specialist si scriitor talentat, cu un proiect divers si coerent: constructia identitatii in societatea comunista si mecanismele asimilarii mentalului totalitar de catre oamenii de rand. In prefata volumului de fata, criticul Mircea Iorgulescu apreciaza ca autorul ar trece "de la exercitiile de provocare din cartile lui de pana acum la o viziune a carei violenta satirica e dublata de o nesfarsita compasiune". Insa "compasiunea" caracteriza si prozele sale scurte, unde "exercitiile de provocare" lipseau cu desavarsire. Exceptie face doar titlul unui volum mai vechi: "Cheta la flegma". Dar atat...
Prin ce ar putea interesa un cititor francez autorii romani selectati? Greu de spus, daca ne gandim la "brand-ul de tara" dezastruos, la promovarea deficitara si la oferta literara hiperabundenta de pe piata franceza. In ce priveste "Raiul gainilor", o motivatie a alegerii pare a fi caracterul de imagine in mic, sintetica si expresiva, a "Romaniei profunde" in postcomunism. Oricum, daca Romania e o periferie a Uniunii Europene, atunci Strada Salcamilor - cadrul meschin al cartii - e o periferie absoluta: situata undeva la marginea nu tocmai "dulcelui targ al Iesilor", intre orasul de pe Bahlui si o pestilentiala groapa de gunoi. Un loc derizoriu, unde "nu se intampla nimic", dar unde oamenii traiesc si isi amenajeaza cum pot "normalitatea" cotidiana, inseland realitatea cu barfe, cu rachiu prost, consumat la indispensabila Carciuma si cu povesti elucubrante de pe vremea lui Ceausescu. O lume marunta, stereotipa, intrata in "tunelul" orb al tranzitiei si legata de exterior doar prin ecranul magic al televizorului. O lume de prefabricate, in care veneticii cu staif sunt priviti chioras, viata cotcodaceste precum gainile si se taraste precum ramele, iar amintirile seamana cu obiectele aruncate in groapa de gunoi a orasului.
Titlurile secventelor care compun aceasta micro-monografie mimeaza ironic ceremonialul titlurilor din romanele premoderne (ex: "In care aflam mai multe despre frumusetea vietii din anii comunismului, precum si despre copilaria lui Ticu Zidaru si administrarea 'Tractorului sifonat'"). Scapata de furia sistematizarilor ceausiste, Strada Salcamilor devine teatrul absurd al unor intamplari ucigator de banale. Invazia si disparitia ramelor din gradina lui Relu Covalciuc capata proportii uriase in baltirea fara orizont peste care rasuna corul cainilor vagabonzi vestitori ai Apocalipsei. Dan Lungu "filmeaza" cu aparenta raceala universul social anodin sau sordid al comunitatii. In spatele spectacolului banal se afla insa destul rafinament si o subtila stiinta a compozitiei; citit "in filigran", romanul dezvaluie abisalitati halucinante.
In definitiv - ne face cu ochiul prozatorul prin eroul sau Relu Covalciuc -, "raiul gainilor" nu e altceva decat mediul securizant al comunismului, paradisul de cotet dupa care multi tanjesc: "Acum nici ei, oamenii muncii, nu se mai strangeau unii in altii, cu caldura, ca puicutele lui, ci fugeau care incotro sa se privatizeze, de aceea poate se rugase candva sa ajunga in raiul gainilor. O tristete calduta il coplesi, inlacrimandu-l".
Apartinand asa-numitei "generatii a decreteilor", Dan Lungu e un prozator calm, profesionist si matur, fara excesele si teribilismele unora din colegii sai mai tineri. Poate ca acest gen de proza "minimala" a periferiei postdecembriste are sanse sa intereseze, prin exotismul ei periferic, publicul francez. Exista si unele dezavantaje: o anumita paloare, caracterul prea static. Sa speram ca romanul nu va fi refuzat la export.

---

Despre autor: