Galeria (II)

Sus sta "galeria". Galerie, viata, putere, munca, miscare, forta si iar viata. Viata, intima cu bratele in valtoare, cu buze rosii, cu piept deschis, cu umeri largi cu falci de lup; iata "galeria". La teatru, galeria ridica cortina, galeria tine respectul actorului fata de public, galeria aclama si galeria huiduieste, critic e galeria "nervum" vesnic viu si vesnic ager e galeria. De unde zboara ouale clocite, zboara si florile. In viata galeria tine franele, galeria conduce, galeria dicteaza. Galeria cu maini batatorite, cu frunte crunta, cu piept paros si larg, cu umeri vanjosi, arunca pietre si flori. Galeria e viata!
Ha! Ha! Ha! Ha!
Rad cu toata galeria, rad cu toata mizeria si cu tot amorul care plange facand viata, rad cu totii odata, cand ma gandesc la minciuna existentei. Galeria care da, ar trebui sa aclameze si sa huiduiasca, o face, dar numai la teatru. Aci in viata, loja, rezervatul, sters si palid, fara munca si fara viata, dicteaza si strange franele, iar galeria se margineste la a aclama. Aclama galeria. Insa in aclamatia aceasta siluita mocneste huiduiala de maine sau de peste o ora. Pentru ca... galeria trebuie sa dicteze viata. Si viata este impletita din dureri si bucurii, din munca si lene, din cinste si hotie. Traiasca galeria, adica traiasca toti cat sunt vii. Mortii, manechini, marionete si papusi de ceara, primiti-va rusinea existentei voastre sub forma aclamatiilor "galeriei".
ZIUA, 1 septembrie 1937

---

Despre autor: