Modernizare si eugenie

De-a lungul secolului XX, modernizarea a insemnat un extraordinar progres pentru civilizatia Europei si a celorlalte spatii sincrone. Dar a existat - se stie - si un revers: dincolo de anumite limite, mai-binele s-a transformat in rau sau in oroare. Tehnologiile au usurat viata oamenilor, au oferit confort si placere, dar au produs si singuratate, alienare, idei perverse. Alteori, au fost folosite pentru experimente manipulatorii sau pentru ucideri in masa. Libertatile individuale au fost calcate in picioare in numele drepturilor sociale sau nationale. Sub flamurile unor utopii s-au comis crime abominabile. Dupa care s-a revenit dincoace de limita raului, cu greu vindecabile traume. Dar si, cateodata, fara ca in memoria colectiva sa se pastreze urme ale celor intamplate.
Istoric de meserie, profesoara la Indiana University, Bloomington, Maria Bucur a scris o extraordinara carte despre o asemenea tema nestiuta: dimensiunea "eugenista" a transformarilor din societatea romaneasca interbelica. Publicat initial peste Ocean (Pittsburgh, 2002), studiul a aparut de curand si la noi, sub titlul "Eugenie si modernizare in Romania interbelica" (traducere de Raluca Popa, prefata de Mihaela Miroiu, Editura Polirom, 2005). Subiectul - teoriile si practicile de imbunatatire a calitatii populatiei - pare minor fata de amploarea fenomenului modernizarii, pe fundalul unei epoci care avea sa duca la cel de-al doilea razboi mondial si la Holocaust, cu participarea astazi din ce in ce mai bine cunoscuta a Romaniei. Studiul Mariei Bucur face - insa - parte din categoria cercetarilor care, concentrandu-se asupra unor chestiuni asa-zicand marginale, ajung sa reflecte marile teme ale unei epoci. In cazul de fata: modernizarea, cu multiplele ei fatete si implicatii (urbanizare, industrializare etc.), (re)construirea identitatii nationale, ideologiile perioadei, apropierea de modelele de gandire extremista si discriminatorie, de nazism. Pe scurt, e vorba despre evolutiile - sau involutiile... - de mentalitate care au insotit modernizarea Romaniei interbelice.
Punctul de pornire a fost constatarea ca, desi s-au publicat in ultimii ani numeroase studii despre istoria eugeniei, ele s-au ocupat doar de Europa Occidentala, in special de Germania, sau de Statele Unite ale Americii, si aproape deloc de Europa de Est (cu exceptia unei cercetari asupra Ungariei). Or, si in Romania a existat o importanta dimensiune "eugenista" a modernizarii, promovata in special de medici, care au pledat pentru ameliorarea educatiei si a ingrijirii sanatatii, pentru o mai buna igiena a populatiei, dar si pentru discriminarea pe criterii ereditare sau pentru controlul reproducerii. Idei preluate de asociatii si adoptate in diverse forme in strategiile politice si administrative din epoca.
Dupa cum se vede, ideile de acest fel pleaca de la evaluari corecte si sunt - deci - justificate in masura in care intra in modelul "pozitiv" de civilizatie moderna, de neconceput fara ameliorarea igienei personale sau fara sisteme de asistenta medicala. Pe de alta parte, politicile educationale si din domeniul sanatatii presupun interventia administrativa in viata privata. La acest capitol, linia care separa mai-binele de rau e subtire, usor de trecut. De la promovarea unor programe necesare si utile, de care statul modern s-a ocupat pretutindeni, s-a ajuns rapid la elaborarea unui etalon biologic al "romanului", medicina si educatia furnizand astfel argumente gandirii discriminatorii, etniciste, rasiste. Maria Bucur ofera numeroase probe in acest sens: de la presupusa "moderatie" a lui Iuliu Moldovan, autorul "Biopoliticii" (1926), ca si, mai tarziu, in timpul razboiului, al pledoariilor pentru "implinirea patrimoniului nostru etno-biologic" (p. 284), pana la teoriile legionare ale natiunii ca "unitate biologica" (p. 282), traseul e o vreme nelinistitor, apoi infricosator, chiar daca e probabil ca la noi nu s-au facut, ca in Germania lui Hitler, experimente genetice de purificare a rasei. Oricum, surprizele nu sunt excluse, autoarea semnaland la un moment dat reticenta responsabililor postcomunisti ai arhivelor de a oferi spre consultare anumite documente (cf. p. 310).
Emigrata din Romania in urma cu doua decenii, in adolescenta, Maria Bucur practica un discurs perfect "americanizat": obiectiv, nuantat, cat mai "impartial", mai "stiintific" posibil. Nu acuza, ci semnaleaza, inventariaza, analizeaza. Nu un rechizitoriu impotriva "eugenistilor" autohtoni vom intilni in cartea ei, ci anatomia unui fenomen cu bogat potential extremist. Ieri - ca si astazi sau maine (vezi paginile finale ale cartii: "Impactul ideilor eugeniste dupa 1989")...

---

Despre autor: