La 9 ani, are puteri vindecatorare

daruit un har: acela de a vindeca oamenii bolnavi si de a le alina suferinta. Cunoaste toate datinile bisericesti si a vizitat peste 100 de biserici si manastiri din toata tara. Elisabeta Petrache este o fetita de numai 9 ani si a inceput sa mearga in pelerinaj la manastiri inca de la varsta de 6 ani, insotita tot timpul de bunica ei. Bety, asa cum o alinta familia si prietenii, nu este un copil ca oricare altul. A cunoscut lacrimile de tristete de la o varsta mult prea frageda. Tatal ei a parasit-o fara nici un fel de explicatie cand inca nu implinise 5 ani. A plecat din tara si nu s-a mai intors, iar toata grija cresterii si educatiei ei a cazut pe umerii bunicii si a mamei. A plans zile si nopti la rand, s-a imbolnavit chiar, din cauza dorului de tata.

"Cand cineva imi cere ajutor, spun rugaciuni"

Suferinta ei o intrecea chiar pe cea a mamei, care de dimineata si pana seara tarziu munceste pentru ca lui Bety sa nu-i lipseasca nimic. Fetita se inchisese in ea si toata ziua nu facea altceva decat sa se roage la Dumnezeu sa-i aduca tatal inapoi. Asa i-a spus bunica: daca se va ruga fierbinte la Dumnezeu si va fi cuminte si ascultatoare, poate taticul ei se va intoarce la ea. Asta a si facut zi de zi, ani la rand. A vrut mai apoi sa mearga la o biserica, sa se roage si asa a inceput totul. "De mica, bunica m-a invatat tot felul de rugaciuni si cantece bisericesti. Cand cineva imi cere ajutorul, inchid ochii, spun o rugaciune in gand si apoi vad aura omului din fata mea. Daca e de culoare inchisa, ma feresc de el, pentru ca inseamna ca este un om rau, iar daca este de culoare deschisa, inseamna ca e un om bun. Este de ajuns, atunci cand pe bunica de exemplu o dor picioarele, sa imi pun mainile pe locul unde o doare si durerea dispare. Pun mainile pe ea si ma rog la Dumnezeu, nu fac nimic altceva. Pe la manastirile din tara pe unde am ajuns, am ajutat multe persoane cu diferite boli. Au venit la mine foarte multi oameni bolnavi cu ficatul. I-am pus sa ingenuncheze, sa se roage impreuna cu mine si mi-am pus mainile pe locul unde ii durea. La cei cu credinta, boala a disparut" ne povesteste Bety cu o voce serioasa si hotarata. Primul preot bucurestean ce a ramas surprins de cunostintele fetitei - pe atunci in varsta de 6 ani - in materie de credinta in Dumnezeu a fost preotul Ionica de la Biserica Udricani. Alaturi de preotul Ionica, Bety a invatat cum sa foloseasca puterea rugaciunii ei pentru a-i ajuta pe cei ce se afla in necaz. Tot el a trimis-o pe fetita vindecatoare la manastiri prin toata tara. in pelerinajele ei, Bety a cunoscut zeci de preoti batrani si tineri din toate colturile tarii si toti au ramas impresionati de credinta uimitoare a fetitei si de capacitatea ei de a alina suferinta oamenilor. De la fiecare preot in parte, Bety a adunat iconite, carticele cu rugaciuni, poze sfintite pe care le-a pus pe peretii camerei ei. Aici, inconjurata de peste 2.000 de icoane, fetita se roaga in fiecare zi pentru cei ce ii cer ajutorul. Cand nu este la scoala sau la biserica, Bety se joaca cuminte in fata blocului cu prietenele ei. Din cand in cand, ea le aduna pe fetite imprejurul ei si le invata cantece bisericesti. Nu a incetat nici o clipa sa se roage. stie ca intr-o zi ruga ei va fi ascultata si tatal ei se va intoarce la ea.

---

Despre autor: