31 August 2005
Galerie nu se chiama numai cele cateva randuri de banci de la teatru sau cinema in care stau inboxiti si dornici de un pic de hrana sufleteasca, muncitorii, care-s vesnic impacientati si exuberanti.
Si daca numai atat s'ar chema "galerie"noi to
Galerie nu se chiama numai cele cateva randuri de banci de la teatru sau cinema in care stau inboxiti si dornici de un pic de hrana sufleteasca, muncitorii, care-s vesnic impacientati si exuberanti.
Si daca numai atat s'ar chema "galerie"noi tot am scorni o "galerie"despre care sa vorbim si in care sa ne recreiem amaraciunea, aruncand cu pietrele adevarului in rezervatul si lojile vietii.
"Galerie"este un aspect nou al vietii care de vesnicii e veche si tot atatea vesnicii e si noua. Viata, iata galeria. Acolo unde este viata, este galerie. Dar atunci totul este galerie? Nu, pentru ca nu totul e viata. Acolo unde e viata e galerie si unde nu e viata e rezervat. Si eu privesc lumea despartita in aceste doua aspecte "Galeria vietii" si "rezervatul" ei. Rezervatul nu e viata. Rezervatul e impozit, e copil, e imitatie a vietii. Aici la rezervatul vietii stau ramasitele si scrisorile vigoarei, care nu mai sunt in stare nici a munci, nici a voi, nici a gandi si nici a suferi. Manechini ofiliti si supti ei isi misca ochii langurosi de stupefiante, cu melancolia tampeniei, ce-si excita sexul cu parfumuri orientale si se iubesc anormal si incestuos. Foarte multumesc de rezervatul vietii, unde programul e'npartit de o papusa de ceara si unde spectacolul e plin de imbufnarea pretentiilor...
(va urma)
ZIUA, 31 august 1937

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.