Vise de chirpici (ll)

Satul romanesc, si cel de aiurea, este, in primul rand o unitate cu baza geografica: apartenenta pe care membrii ei o traiesc se datoreaza conditionarii geografice. Sigur, nu numai satul este astfel conditionat, ci si orasul, insa satul este mult mai mult determinat de mediul natural. Sociologia constata ca asezarea oraseneasca inseamna o habitatie impotriva naturii; inseamna indepartarea de natura, locuirea indiferenta fata de fenomenele naturale, in edificii de piatra, ciment, sticla si otel. In sens mai larg, violentarea datelor naturale ale mediului. Aceasta diferenta intre sat si oras, ne spune tot sociologia, explica in mare parte felul de a fi al taranului: apropierea de natura, relatiile mai stranse cu aceasta, mentalitatea mai irationala, conceptia lui mai metafizica etc. Iar faptul ca sunt mai determinati de natura, dar si mai dezarmati fata de ea, ii face pe acestia sa aiba o atitudine mai sociala, o anume dispozitie imediata spre ajutor reciproc, fata de indiferenta reciproca a orasenilor. Taranii, dupa cum se stie, nu sunt si nu au fost niciodata, in marea lor majoritate, oameni foarte bogati, insa diferentele intre regiuni sunt totusi sesizabile, in timp. Daca Ardealul si Banatul sunt cu totul altceva, asta se datoreaza linfluentei mai vechi a Apusului asupra etosului Ardelean. Transilvania n-a suferit, in aceeasi masura ca vechiul Regat, influenta culturii slavone si n-a cunoscut deloc influenta celei fanariote. In schimb, romanimea ardeleana cunoaste si se integreaza mai devreme in cercul civilizatiei apusene moderne.
Daca privim destinele unor remarcabile personalitati din cele doua parti ale poporului nostru alegatia de mai sus va parea mai adevarata. Pe cand marile figuri moldovene ajung la notorietate in Rasarit, cum e Petru Movila sau Cantemir, care notorietate sfarseste tot in rasarit, in Rusia, personalitati ca Matei Corvin si Nicolaus Olahus se afirma si sunt pretuiti in Ungaria. Ardealul si Banatul sunt posesoarele celei mai variate tipologii umane, pentru ca doar aici putem gasi romanimea cea mai evoluata si cea mai occidentala. In mare, privite lucrurile, Ardealul, impreuna cu Banatul, cu toate particularitatile sale formeaza un bloc, asa cum si Oltenia este, cu toate particularitatile ei, doar o simpla varianta a Munteniei. Mai mult, pe plan social politic, linia de dezvoltare in cele doua principate merge descendent, pe cand in Ardeal ea merge ascendent si organic. Dupa sec. 15 si 16 urmeaza in Muntenia si Moldova o diminuare progresiva a independentei lor politice, acestea intrand tot mai mult sub suzeranitate turceasca, fenomen care culmineaza in sec. 18, prin completa aservire a acestor provincii de catre Imperiul Otoman, care trimite acolo domni straini. O umilire politica ce merge in paralel cu o aspra inrautatire a clasei taranesti, deposedata, mai intai de catre patura de sus autohtona, e redusa tot mai mult la mizerie in timpul fanariotilor. Decaderea e atat de mare, incat taranimea nu mai e in stare nici sa se revolte, timp in care taranimea ardeleana da nastere acum celei mai impresionante manifestari de demnitate nationala care e Rascoala lui Horia. Si, doar nici situatia ardelenilor nu fusese mai usoara: colonizarea cu elemente straine, persecutii religioase, oprimare, fiscalitate tot atat de grea, iobagie mai grea ca in Principate. Suferintele insa, in loc sa-i inmoaie pe Ardeleni, i-au calit. Iar pentru ca sa putem masura toata distanta in aceasta privinta intre Ardeal si Vechiul Regat, sa ne gandim ca taranimii din aceasta parte din urma i-a trebuit mai bine de 100 de ani ca sa se revolte. Cine va fi avut rabdarea sa citeasca pana aici acest material, va observa ca, nefiind specialist in acest domeniu, ma situez mai aproape de sociologi de renume, cum ar fi Radulescu-Motru, Draghicescu, Em. Marica, ale caror idei le impartasesc, si pe care vi le-am prezentat mai sus, si mai putin aproape de analizele de mare angajament intelectual si analitic ale distinsei Alina Mungiu, pentru care Transilvania este "subiectiva" extraordinarelor scrieri sociologice pe tema Ardealului ale d-lui Ilie Serbanescu, si, mai recent, excelentelor studii despre autostrazi, fie ele transilvane sau nu. Deocamdata, singurul atu al acestor doi cercetatori si personalitati de exceptie ale societatii civile in legatura cu Transilvania este, cred, faptul ca fiind de o viata traitori in aceasta parte a tarii cunosc foarte bine etosul, viata, constiinta, sufletul, natura si soselele din Ardeal. Dar Dar sa revenim:pe cand patura intelectuala transilvana crestea pe langa Biserica, cea din Vechiul Regat se dezvolta cu totul in afara de ea, fiind, in genere, foarte putin credincioasa. Un intelectual din Romania Mica la slujba de duminica sau la spovedanie era o raritate, pe cand in Ardeal acest lucru era unul obisnuit, aceasta situatie reflectandu-se si in invatamant si educatia religioasa.

---

Despre autor: