Sefi de promotie la scoala conflictului

"De ce merg lucrurile prost in politica romaneasca?" este intrebarea la care nu s-au dat toate raspunsurile, desi ne-o punem de 80 de ani incoace. Politica postcomunista a fost dominata de o singura traditie: scoala conflictului. Am avut doar sefi de promotie la facultatea conflictului, dar nici un politician de marca in stare sa construiasca, capabil sa urmareasca si sa obtina consensul. Traian Basescu este produsul cel mai recent al scolii conflictului. Pare cel mai stralucit absolvent al facultatii pentru ca fiind un politician al instinctului nu are probleme sa traiasca din conflicte sau sa le creeze. Se simte in elementul sau pe furtuna, ca un capitan de vas, dar nu isi da seama ca Romania are nevoie acum de o constructie politica solida, nu de furtuni, tornade si scandaluri. Ca si oamenii de la care a invatat retetele succesului conflictual (Iliescu, Roman), Basescu este un produs al imprejurarilor tulburi care au ridicat pe val doar politicienii adaptati la mediu. Ca si predecesorii sai, Basescu este politician doar pe jumatate. Cand va invata sa construiasca, cand va absolvi si cursurile scolii consensului, va fi un politician intreg, complet. Sansele ca el sa se schimbe sunt reduse: noul cult al personalitatii practicat la liber de o parte din presa, comentatori, clasa politica a creat mitul ca noul sef al statului este perfect. Or, singura sansa pentru ca Basescu sa depaseasca nivelul de mediocritate la care a fost condamnata functia de presedinte al tarii de catre predecesorii Iliescu si Constantinescu ar fi ca el sa invete si cealalta jumatate a politicului.
Sunt doua partide din Romania care au trecut cu succes linia de separare intre cele doua tabere create de clivajul politic aparut in 1990, ceea ce inseamna ca politica conflictului nu este o fatalitate. UDMR-ul a trecut de doua ori linia, prima data in 2000, cand a facut o coalitie parlamentara cu PDSR, a doua oara in 2004, cand a facut o coalitie guvernamentala cu Alianta DA si PUR. Celalalt este PD-ul, partidul care l-a propulsat pe Basescu. Partidul Democrat s-a indepartat de linia FSN-Iliescu dupa alegerile locale din 1992 si nu a mai abandonat de atunci ostilitatile, desi recent fondatorul Petre Roman a reinceput sa cocheteze cu Iliescu, omul care l-a inventat. Basescu a devenit presedintele Romaniei in 2004 tocmai pentru ca a dat un atac devastator impotriva partidului care a facut din coruptie trasatura dominanta a politicii romanesti. Misiunea lui Basescu nu s-a incheiat insa o data cu instalarea la Palatul Cotroceni. PSD-ul este capabil sa supravietuiasca, asa cum a demonstrat dupa infrangerea din 1996, pentru ca revenit la putere sa reconstruiasca retelele coruptiei cu si mai mare eficienta. Deja sunt semnale clare ca prin sistemul grupurilor de interese (veriga Udrea-Cocos) sistemul oligarhic clientelar a reanceput sa functioneze. Daca nu poate trai fara conflict, Basescu ar trebui sa-si incerce fortele cu sistemul mafiot, corupt, care a ramas in picioare in ciuda celor trei alternante guvernamentale.
Din pacate, asistam in ultimele luni la un spectacol paradoxal: Basescu a uitat de adversarii din PSD si isi ataca partenerii politici din Alianta DA, in principal pe premierul Tariceanu, care este si presedintele PNL. In locul unui parteneriat executiv intre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria, care sa fi pus fundatia unei constructii politice solide, asistam la un spectacol improvizat al hartuirii reciproce. Explicatia comportamentului bizar al sefului statului nu este de natura genetic-rasiala, cum cred reductionistii. Basescu nu este "tatar" ci un roman tipic. El sufera de un complex psihologic cultural, creat in decursul unui mileniu de navaliri ale popoarelor migratoare (inceput o data cu retragerea aureliana si incheiat cu tatarii): incapacitatea de a construi ceva durabil. Modelul cultural al Mesterului Manole este adevarat, chiar daca nu exact. Romania se gaseste acum din nou in situatia de a construi ceva durabil, dar pentru aceasta nu trebuie nici un sacrificiu uman. Trebuie doar ca politicienii nostri sa-si completeze fisa postului: pe langa politica de tip conflictual (care este inevitabila), este obligatoriu sa invete politica de tip consensual. Nu este nevoie de nici o renuntare, ci de o intregire. Mai pe intelesul lui Basescu, a venit timpul sa nu mai topaie intr-un picior, ci sa faca politica stand pe ambele picioare. Ne-au lipsit bipezii din politica. Politica de tip consensual presupune norme, proceduri, institutii, incredere. Cum poate unul care nu are incredere in nimeni sa insufle concetatenilor incredere in institutiile democratiei? Aceasta este misiunea istorica a lui Basescu. Si nu poate sa inceapa decat prin consolidarea increderii in actuala coalitie.

---

Despre autor: