Vai de invingatori

"Vae Victis", au scandat luptatorii in vremurile antice, dupa o victorie care ii decimase. Inca o asemenea victorie, ca cea de acum, dupa incheierea evacuarii coloniilor din Gaza si din nordul Cisiordaniei, premierul Ariel Sharon nu o va mai putea suporta. "Buldozerul"- cum i se spune acestui prim-ministru, care ca general a fost invingator in toate razboaiele Israelului, iar ca politician a spulberat toate baricadele ce i-au stat in cale, priveste acum cu melancolie, in juru-i. Nimeni nu-i alaturi de el sa sarbatoreasca victoria, garda cu cei mai credinciosi tovarasi de lupta a disparut, l-au tradat prietenii, se fac ca nu-l mai cunosc ministrii carora le-a dat functii si onoare, in jurul sau numai lupi sa-l sfasie si cate un catar rebegit asteptand sa dea cu copita in leul batran. Apropo, stiati ca prenumele lui Sharon, Ariel, vine de la ebraicul "Arie" care denumeste leul. Pe acest leu aprig l-am detestat de peste 40 de ani, din prima zi a vietii mele israeliene. Detestam la el, indeosebi, extremismul sau de dreapta, razboinic, care mi se parea daunator poporului evreu. Acum insa, nu-mi pot retine o acolada de pretuire pentru acest prim ministru Sharon care si-a periclitat cariera politica si onoarea de soldat ordonand o evacuare detestata de propriul sau partid de guvernamant, Likud, al carui presedinte continua sa fie, de majoritatea ministrilor si deputatilor sai si de peste jumatate de tara care, pana deunazi, isi adora idolul cu cantecul "Arie, Meleh Israel" (Arie, regele Israelului). El i-a silit pe dusmani si pe prieteni sa voteze planul de evacuare a Gazei fara sa-i fie teama de amenintarea cu noi alegeri si de cea cu moartea. A infruntat aceste amenintari barbateste, cu un curaj exemplar. Nimeni in tara evreiasca nu ar fi putut da ordin armatei sa-i evacueze pe parintii si fratii sai, numai Ariel Sharon a avut autoritatea si credibilitatea necesara. Si armata i-a indeplinit ordinul.
Victorie fara aplauze
Evacuarea a avut loc, dar victoria comandantului suprem e amara. A ramas singur. Nimeni nu a venit la sarbatorirea victoriei. Trauma evacuarii inlacrimeaza inca multa lume. In ceea ce-l priveste pe invingator, "Vae Victis". Acum va incepe sa se faca si o alta socoteala. Cea politica. Benjamin Netanyahu, cel mai indreptatit sa-l mosteneasca, s-a retras din guvern in preajma evacuarii. El a fost primul dintre cei mai apropiati oameni ai lui Sharon care l-au tradat, alti ministri, precum Landau si Katz, comploteaza pe fata, liderii partidelor religioase si extremiste, care, si ei, au parasit coalitia guvernamentala cu mult inainte de evacuarea primei colonii din Gaza, isi ascut de zor cutitele, si nici liderii Partidului Muncii, in frunte cu Shimon Peres, nu-i promit zile linistite. Nici macar o zi de odihna nu i se va da batranului leu. "Vulpoii" Partidului Muncii au intrat la guvernare numai pentru a se trece de hopul evacuarii. Acum, pofta lor de putere va izbucni salbatica, cu atat mai mult cu cat au in fata un Sharon epuizat si parasit. Dar e prea devreme pentru funeralii, nu piere leul cand vrea catarul. Sharon e capabil, inca, de foarte mari surprize.

---

Despre autor: