Asasinat la manastire

moldoveanca ce ar fi vrut sa apuce drumul calugariei. Celalalt prelat a fost ucis la Manastirea Petru Voda din judetul Neamt, acolo unde asasinul Ovidiu Mihai Coisin si-ar fi dorit sa duca pana la sfarsitul zilelor o viata monahala. Se spune ca bietul calugar ucis s-a sacrificat si l-a aparat cu trupul sau pe parintele Iustin, staretul schitului, proeminenta figura a ortodoxiei romane. Ca si in cazul de la Taize, tinta atentatului de la Petru Voda are o motivatie de neinteles. Asasinatelor din cele doua manastiri, trase la indigo, de parca ucigasii s-ar fi vorbit intre ei, le-au cazut victime nevinovate doi preoti, rapusi brutal si fulgerator cu mai multe lovituri de cutit care le-au strapuns trupurile chiar sub privirile ingrozite ale enoriasilor veniti sa-si caute li-nistea sufleteasca in lacasurile Domnului. La Manastirea Petru Voda se ajunge luand muntele pieptis, pe un drum forestier mocirlos si cufundat in ceata si umezeala mai tot timpul anului. Drumeagul ce serpuieste pana in inima masivului, surpat in unele locuri de zbaterile apelor curgatoare care-l insotesc si care se infrupta fara istovire din malurile sale, muscand chiar si pana la radacinile dezgolite ale copacilor uriasi, te poarta pana la portile schitului. Nu ai cum sa pierzi cararea. Indiferent de vreme, sute de oameni, tineri, batrani si copii, batatoresc zilnic acest drum facut cu pasul in mai bine de o ora, pentru ca apoi sa se aseze linistiti, in tacere la usa modestei chilii a parintelui Iustin, cu speranta ca, chiar si dupa cateva zile vor primi binecuvantarea preotului despre care se spune ca are har pentru orice. Chiar daca Biserica Ortodoxa a asternut un val greu al tacerii peste tentativa de asasinat a parintelui Iustin, in schit toata lumea - de la calugari la credinciosi - vorbeste soptit si cu multa evlavie despre tragedia produsa la mijlocul lunii mai 2005. Mecanismul ucigas s-a declansat in mintea studentului la Teologie Ovidiu Mihai Coisin acum trei ani, cand a batut la poarta Manastirii Petru Voda, cu dorinta de a trai pana la sfarsitul vietii dupa canoanele calugaresti. Parintele Iustin l-a primit, a vorbit cu el, asa cum face zilnic cu sute de enoriasi, si i-a citit sufletul si mintea. Tanarul de doar 23 de ani, plecat din Vaslui, nu era inca pregatit pentru a imbraca straiele preotesti, a considerat parintele Iustin, chiar daca cunostea foarte bine dogmatica bisericeasca si chiar daca se pregatise in acest sens, se spune, cu insusi parintele Daniel, mitropolitul Moldovei. Coisin a plecat. A parut ca intelege, a parut impacat cu verdictul dat de staretul in oastea caruia si-ar fi dorit sa se afle.

Preotul ucis - victima intamplatoare sau inger salvator?

Calugarii de la Schitul Petru Voda au aflat ca cel care le-a ucis fratele e liber si de aceea se tem pentru viata lor, dar mai ales pentru cea a staretului Iustin. Ei il cred in stare pe asasin sa intre deghizat in schit si sa-si duca la indeplinire planul diabolic. Din respect pentru el, fratii parintelui Paisie, rapit de un dement al acestei lumi, din mijlocul celor 4 copii ai sai si sotiei, ii pomenesc de fiecare data numele inainte de a gusta din bucatele pe care le pregatesc si le mananca la comun. Apoi, in timpul mesei, un calugar citeste cateva pagini dintr-o carte bisericeasca. Atunci cand preotul a terminat de citit ultimul rand al mesajului, toata lumea se ridica brusc, in semn ca pranzul a fost luat. Daca unii dintre preotii de la Petru Voda vorbesc despre o confuzie nefericita pe care asasinul a facut-o intre regretatul Paisie si parintele Iustin, altii spun insa ca bietul calugar, ingropat crestineste in micul cimitir din spatele schitului, a platit cu viata pentru ca s-a comportat ca un erou, punandu-si trupul stavila in fata armei manuite de dementul care a vrut sa-l ucida pe staretul Iustin. "Totul s-a intamplat in usa chiliei staretului. Cand parintele Paisie l-a vazut pe Coisin ca se indreapta catre camaruta batranului, s-a aruncat in bratele sale. Atunci, criminalul a lovit o data, inca o data si inca o data, pana ce fratele nostru a ramas fara suflare. Bietul om, a fost, cred, ingerul pazitor al staretului nostru, pe care l-a salvat de la moarte", ne spune un alt preot varianta prin care Paisie e considerat martir. Pentru parintele Iustin viata merge inainte, ca si cum tentativa de asasinat care l-a vizat si moartea oribila a fratelui sau Paisie nici macar n-ar fi existat. Nimic nu-l clinteste, nimic nu-l opreste sa-si duca pana la capat misiunea sfanta: harul de a-si ajuta semenii aflati la necaz. Neobosit, sta in chilia sa modesta - ticsita pana la refuz cu mobilier vechi, obiecte de cult religios si carti bisericesti - chiar si cate 20 de ore pe zi pentru a impartasi din vorbele sale de duh enoriasilor care vin la el, pentru a le reaprinde speranta pierduta. "Ma umplu de revolta cand vad ca se fac atatea marsavii. Dar nu mi-e frica! Nu eu sunt cel care il judeca pe tanar, ci Dumnezeu! Nu vreau sa vorbesc mai mult. Nu s-a intamplat nimic!", a spus cu voce blanda, dar ferma, batranul cu barba pana la piept si invesmantat in sutana monahala, ce sta zile intregi cufundat in scaunul din care isi priveste blajin credinciosii care ii cer sa ii lumineze.

---

Despre autor: