Exercitiu de logica

Dupa caderea comunismului au aparut notiuni inedite in Romania. La inceputul anilor '90 mi-am batut capul sa inteleg ce vrea sa zica "fundamentalist". L-am asociat mai intai cu habotnic - in plan bisericesc - pentru a-mi da seama ulterior ca trebuie sa fii initiat in arcanele postmodernismului pentru a-i sesiza noima: "fundamentalist" este omul care crede cu tarie in ceva, opunandu-se astfel plenitudinarului relativism...
In Romania interbelica au patruns sintagme la moda pe atunci in Europa Occidentala, cum ar fi geopolitica sau cultura politica. Insa in presa ori in literatura epocii nu am pomenit expresia Societate civila, desi aceasta - stim azi - purcede tocmai de la Hegel. Existau si pe atunci in tara noastra societati de binefacere, asociatii profesionale, cercuri de oameni uniti prin scopuri sau interese comune, dar nici in Romania, nici altundeva suma acestora nu insemna... Societatea civila.
Negresit, Societatea civila nu poate fi socotita o institutie, desi crainicii ei o definesc ca atare. O institutie are personalitate juridica, adrese, numere de telefon, o conducere, organisme structurate, un numar precis de membri... Un stat de drept inseamna, pe buna dreptate, transparenta, astfel incat in Romania actuala pana si serviciile secrete au sediu si adrese facute publice, li se cunosc sefii, daca nu ma insel - chiar si numarul de salariati. Partidele politice au lideri la toate nivelurile si le cunoastem numarul de cotizanti; se poate afla cati ortodocsi, cati catolici, cati neoprotestanti exista in intreaga tara si chiar intr-o comuna, pentru ca apartenenta religioasa a fost subiect de recensamant... E firesc, statisticile ne guverneaza si putem afla printr-o simpla apasare de buton cate fructe sau cat peste consumam pe cap de locuitor. Numai cati membri are Societatea civila nu putem sti, nu pentru ca ea ar fi un soi de Cosa Nostra, ci pentru ca se manifesta de o maniera evocand figurile de stil "Cetatenii indignati" de pe vremuri sau "Opinia publica" din timpul comunismului, care isi avea si el propria Societate civila: asa-numitele "organizatii obstesti" care subintelegeau si filatelistii si apicultorii si uniunile de creatie si luptatorii pentru pace meniti sa protesteze impotriva imperialistilor americani sau a bombei cu neutroni... Cine nu era membru de partid era masat automat in "organizatii obstesti". Mi se pare ca nu erau scutiti de afiliere nici pensionarii.
Sa zicem ca Societatea civila de azi nu e doar o figura de stil si ca ea constituie, asa cum se sustine, suma tuturor organizatiilor si institutiilor non-guvernamentale (nici Bisericile nu sunt ale Guvernului). E o definitie pe care imi vine greu s-o accept si iata de ce: neavand chemare pentru proteste si marsuri, motivatia profesionala, exclusiv, m-a determinat sa intru in Uniunea Scriitorilor; ii sunt membru, dar nu mi se pare ca prin aceasta apartin automat si Societatii civile. De altfel, prima confera si legitimatii, spre deosebire de a doua. Un arhitect, un vanator, un sportiv apartinand respectivelor sindicate sau asociatii profesionale ar putea reactiona ca si mine. Nu toata lumea e dotata cu spirit civic; Caragiale isi marturisea fara regret aceasta carenta. Exista si asociatii cu caracter tranzitoriu. Proprietarii deposedati de case s-au constituit intr-o asociatie. Cand le vor primi pana la ultimul, sau vor fi despagubiti, uniunea lor nu va mai avea ratiune de existenta.
Micul meu exercitiu de logica poate sa surprinda, dar cand citesti in ziare ca seful Statului, in cutare problema, "va consulta si Societatea civila", te intrebi: pe ce criterii? Cum ii alege solii? Prin tragere la sorti? De indata ce Societatea civila nu are lideri, structura ierarhica si nici nu i se cunoaste numarul de membri sau reprezentarea in teritoriu?!...
Intocmai ca o institutie, Societatea civila ar trebui sa aiba un domeniu de preocupari si competente bine definite, eventual un statut (nu ar strica si-o adresa), pentru ca in vasta ei ograda incap si frustrarea clientului pricopsit cu o pereche de adidasi contrafacuti, si-o initiativa ecologica, si un protest impotriva lui Fidel Castro sau a defunctului Dracula Parc...
Pentru ca am pomenit de proteste si plangeri, foarte dragi Societatii civile, sa incheiem cu acest paradox: oricine se poate arata profund nemultumit de Presedintie, Parlament, Pompieri, Armata, Biserica, Jandarmerie, le poate cere socoteala si convoca la tribunal, numai de Societatea civila nu se poate atinge nimeni nici cu o floare, data fiind identitatea ei mitica, precum a sirenei sau nimfei. Poti oricand reclama primariei pe patronul de restaurant a carui orchestra iti tulbura linistea sau iti strica somnul, insa nici unei municipalitati din lume nu i te poti plange de Muzica sferelor si pretinde sa fie data mai incet.

---

Despre autor: