Eu sunt Bibicul, nene Iancule!

Presedintele Traian Basescu face din nou valuri cu o declaratie fulminanta. El l-a acuzat ieri pe premierul Tariceanu ca sufera de orbul gainii. Ca nu stie sa citeasca rapoartele serviciilor secrete, a caror declasificare seful statului o va cere. Aceste rapoarte ar aduce probe lipsite de echivoc asupra actiunii grupurilor de interese, in ceea ce priveste o decizie majora a primului-ministru. Aceea de a nu mai demisiona. Decizie care a declansat atat de multe reactii dupa intoarcerea sa de la Bruxelles. Marele chichirez e ca, de aceasta data, Basescu nu mai este aluziv si insinuant. El devine mai precis. Ieri a spus ca exista trei persoane care l-ar fi determinat pe Tariceanu sa ramana in functie, dand cu piciorul marii sanse a alegerilor anticipate. Pe care le refuza 60 la suta dintre romani. Un om de afaceri din lumea petrolului, un jurnalist in relatii de afaceri cu acesta si un om de afaceri din domeniul productiei de tutun. Despre celelalte doua persoane ma abtin sa ma pronunt. In ceea ce-l priveste pe "jurnalist", am toate motivele sa cred ca presedintele Traian Basescu s-a referit la mine. Si, dintr-o lasitate pe care nu o inteleg - sau poate dintr-o precautie pe care o pot intelege - a omis sa ma nominalizeze.
"Eu sunt Bibicul, nene Iancule"! Si iata de ce. In urma cu cateva saptamani, imediat dupa ce premierul Tariceanu a renuntat sa-si mai dea demisia, declarand ca va ramane in post pentru a rezolva drama inundatiilor si chestiunea integrarii in UE, Traian Basescu, intr-o noua aterizare pe podul de la Maracineni, s-a confesat unor apropiati - care a doua zi s-au dovedit comuni, adica si ai lui, si ai mei - ca autorul acestor randuri, impreuna cu alte doua persoane, l-au convins pe premier sa nu mai demisioneze. La scurt timp, el a definit aceasta presupusa intalnire drept "presiune a unor grupuri de interese", care l-ar fi naucit pe premier, facandu-l sa rataceasca de la calea cea dreapta indicata de aruncatorul de flacari de la Cotroceni. Chestiunea grupurilor de interese a mai revenit episodic, la chermeze sau in discursuri semi-oficiale. Pana cand, ieri, presedintele a explodat. La scurt timp, cozi de topor ale institutiei prezidentiale au dus vorba in targ, indicandu-ma pe mine drept ziaristul in cauza. Legat strans in fel de fel de interese de afaceri cu marele capitalist din lumea petrolului. Ceea ce i-a determinat si pe unii confrati de buna credinta sa ma bombardeze ieri cu telefoane, pentru a obtine din partea mea o reactie. Daca tot am ajuns aici, firesc este ca prima reactie sa o am chiar in beneficiul publicatiei pe care o reprezint. In aceasta rubrica.
Ma umfla rasul cand ma gandesc cat de comici pot fi luceferii politicii romanesti de pe Dambovita. Si voi explica in continuare de ce cred eu asta. In privinta anticipatelor, am fost cat se poate de clar, de coerent, de consecvent si, sper, si concludent. Cititorii acestei rubrici imi sunt martori ca m-am pronuntat - de dragul continuarii reformei si integrarii in 2007 in UE - pentru orice fel de constructie a puterii care sa permita crearea unei majoritati confortabile parlamentare, pentru trecerea actelor normative ordinare si organice prin forumul legislativ al tarii. O solutie era organizarea anticipatelor, pana in momentul in care credibilitatea Aliantei DA permitea obtinerea unui rezultat mai bun. La fel de raspicat am afirmat ca, dupa ratarea primelor sase luni ale anului, trebuia cautate alte solutii decat anticipatele, care nu ar mai putea schimba in bine raportul de forte in favoarea Aliantei. Asemenea puncte de vedere le-am facut publice, astfel incat nu mai era nevoie sa le plimb cu limba prin urechea cuiva. Ce interes ar fi avut Calin Popescu Tariceanu sa discute cu mine in mare taina pentru a afla ceea ce eu scriu in paginile acestui ziar in fiecare saptamana? Daca este adevarat ca presedintele Traian Basescu se refera la mine, asa cum a lasat sa se inteleaga in diverse discutii particulare purtate la sezatorile organizate de domnia-sa si cum insista sa ma faca sa cred diversi confidenti ai sai din presa ori de aiurea, atunci il informez oficial ca, pana la un punct, ma pot identifica cu misteriosul ziarist. Iar punctul care desparte realitatea de halucinatie este cel pe care tocmai l-am pus mai sus.
In rest, daca cumva "eu sunt Bibicul", il atentionez pe nenea Iancu ca, atunci cand ma va nominaliza, va trebui sa demonstreze in instanta daca am legaturi de afaceri cu vreunul dintre ceilalti doi, pe care ii are in vedere. Si ca impreuna am fi comis vreo ilegalitate, mituindu-l ori santajandu-l - ori altfel - asupra lui Tariceanu, pentru a-l determina sa renunte la demisie. In caz contrar, la proces, nene Iancule! Unde vei tari dupa tine si serviciile secrete. In incheiere, dupa acest autodenunt, le cer scuze celorlalti analisti politici care au aceleasi puncte de vedere, pentru ca mi-am permis sa ma erijez in Bibicu.
P.S. In urma cu cateva zile, chestorul Virgil Ardelean, zis "Vulpea" - stiti dumneavoastra cine, cel care face politie politica - si-a permis sa ma ameninte intr-o convorbire telefonica, dupa o dezvaluire din ZIUA asupra ilegalitatilor pe care le comite. Il informez ca nu a reusit. Nici sa mi-o traga, nici sa ma sperie. Dar poate l-a incurcat rau de tot pe presedinte.

---

Despre autor: