Verdictul SAR: Alianta DA incapabila

Presedintele Societatii Academice din Romania (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, a lansat luni un studiu asupra actualei guvernari, in care sustine ca alegerile anticipate ar fi putut rezolva multe dintre problemele Romaniei, cu conditia unei victorii electorale zdrobitoare, care sa produca o majoritate pro-schimbare cum nu a existat nici in 1996, nici in 2004. Dar, in opinia SAR, retragerea demisiei lui Calin Popescu Tariceanu si mai ales gafele de comunicare ale Guvernului sau fac indoielnica obtinerea acestei majoritati intr-un moment altfel favorabil schimbarii in opinia publica. Concluzia analizei facute de SAR este ca lipsa de capacitate strategica a Aliantei DA se vede si la guvernare si in managementul Coalitiei. "Ca sa nu involueze, Alianta trebuie sa se reformeze si sa reformeze si Guvernul. Acum. Indiferent de orarul inundatiilor si caniculelor", se arata in studiu. Alina Mungiu Pippidi insista, insa, asupra faptului ca exista spatiu de actiune guvernamentala pentru un premier care sa inteleaga critica constructiva si sa refaca o coalitie si o echipa capabila sa promoveze schimbarea. Presedintele SAR adauga: "Ramane de vazut daca dl. Popescu Tariceanu, cu o presa ostila, cu o coalitie fragilizata, si anturat mai ales de clienti, e capabil sa se reinventeze pe el insusi, Alianta si guvernarea sa. Incercarile sale sau ale oricui in aceasta directie merita sprijinul tuturor. Ele presupun insa un pachet complex de reforme ale Aliantei si ale Guvernului, care includ uniunea celor doua partide (ca treapta spre fuziune sau nu) si punerea pe o baza strategica a functionarii Guvernului, cu modificarile de structura care rezulta de aici".
Investitii in strategia de imagine
In opinia SAR actualul Guvern are - ca si Guvernul Nastase - o problema serioasa: aceea ca o strategie guvernamentala nu inseamna doar o strategie de imagine, in care s-a investit enorm si "s-a pierdut colosal". Presedintele Asociatiei remarca si faptul ca "ultimele evenimente politice au fost atat de confuze incat unele deslusiri si analize devin necesare ca sa intelegem care este miza reala a ceea ce vedem sub ochii nostri, in pseudocrize create de mass-media, care trateaza prost probleme cronice reale". In sanul guvernarii de centru dreapta exista trei procese majore care se petrec sau ar trebui sa se petreaca, in afara managementului vietii de zi cu zi si a crizelor, se sustine in studiul SAR: stadiul revolutiei, stadiul europenizarii, stadiul reformei.
Inlocuirea elitei vechi cu una noua
Alina Mungiu Pippidi insista pe necesitatea inlocuirii elitei vechi cu una noua. Ea admite ca aceasta inlocuire este vazuta de partidele de la putere drept depedeserizare, in timp ce electoratul DA si presedintele Basescu il vad ca pe o lupta contra societatii de privilegii - o lupta anticoruptie. Mai mult, anticomunistii radicali il vad ca pe o epurare totala, o lustratie, pe baza prezumtiei partial adevarate, dar foarte simpliste, ca putem identifica pe cei rai daca stim ce functii au avut sub regimul comunist. Opozitia il vede ca pe o politizare, eliminarea oamenilor lor pentru a fi inlocuiti de cei ai Aliantei, acuzati ca ar fi nespecialisti. SAR il priveste ca pe un proces revolutionar, de inlocuire a elitei vechi cu cea noua, insa acest proces este franat de: lipsa unei elite alternative (partidele nu atrag oameni de valoare, care continua sa emigreze sau sa fie atrasi de sectorul privat mai mult decat de cel public); de faptul ca Romania este tara cu cea mai puternica si fara scrupule elita postcomunista din Europa centrala si de faptul ca, incet dar sigur, o anumita alianta a retelelor de clienti taie clivajul comunism-anticomunism si incetoseaza acest proiect politic pana la desfigurare.
Plasarea in pozitii publice a clientilor personali
Studiul remarca si ca noul Cabinet Tariceanu instalat in 2004 a promovat oameni care nu ar avea dreptul la o functie publica conform Legii lustratiei depusa de Societatea Timisoara la Parlament. "Puterea actuala nu s-a angajat in acest proces cu taria celei din 1997, care era deja indoielnica. Preocuparea puterii actuale a parut sa fie mai degraba plasarea in pozitii publice a clientilor personali, indiferent cine sunt ei, decat inlocuirea oamenilor vechi cu oameni cu un set de valori clar in favoarea schimbarii. Cel mai simpatic exemplu e dl. Tudor Barbu, care lauda la televizor pe minerii care fugareau oamenii actualei Aliante prin Piata Universitatii in 1990. Guvernul lui Calin Popescu Tariceanu nu are un program coerent in aceasta directie, iar lipsa programului ii impiedica sa realizeze mare lucru, mai mult decat lipsa unei majoritati clare in Parlament", sustine presedintele SAR.
Agenda prezidentiala nu are spatiu de manevra
Ea adauga ca seful statului nu are pe agenda lustratia si nu e pregatit sa condamne global comunismul, dar are o agenda clara pro-schimbare si anti-retele privilegiate, iar aceasta, in opinia SAR, e indeajuns, daca ar putea-o aplica. "In lipsa alegerilor anticipate, cu un partid liberal care prefera sa menajeze toate tendintele si sa nu desparta niciodata pe cei mai curati de cei mai dubiosi, aceasta agenda prezidentiala nu are insa spatiu de manevra", se puncteaza in studiu. Singurul ministru care lucreaza la politica de schimbare e Monica Macovei, si, subliniaza SAR, "nu e de mirare ca a fost nevoie de mobilizarea Curtii Constitutionale ca sa opreasca procesul inlocuirii de elite din justitie declansat de ea". Daca procesul a fost oprit este pentru ca, fie la putere, fie in opozitie, PSD ramane deocamdata puternic si are capacitatea de a limita acest joc.
Functionam cu motoare predominant PSD
Al doilea proces insidios care face substanta guvernarii de azi este europenizarea, se sustine in studiul SAR. Acesta defineste europenizarea ca fiind adoptarea si internalizarea acquis-ului comunitar, din care prea putin vizeaza transformarea societatii (de exemplu, capitolul privitor la ajutorul de stat), fiind mai mult o armonizare legala si tehnica. "Europenizarea nu ajuta obligatoriu primul proces, dupa cum a aratat Guvernul Nastase: poti avea progrese pe calea europenizarii in cel mai pur stil utecist, facand planul la Europa fara a schimba nimic din natura puterii in Romania", mentioneaza Alina Mungiu Pippidi in studiu. In opinia SAR, sub ultimele doua guverne europenizarea a progresat constant, dar trudnic, condusa de sus in jos si de la Bruxelles spre Bucuresti, cu impact deocamdata minim asupra transformarii structurilor statului. Puterea actuala s-a dovedit lipsita de resurse la acest capitol, importul din societatea civila (Ministerul Justitiei) fiind singura realizare. "Functionam cu motoare predominant PSD, plus ceva liberali pe la controlul fondurilor europene. La acest proces o remaniere ar fi suficienta pentru a creste performanta, dar numai daca brusc si peste noapte puterea actuala identifica niste agenti de europenizare competenti si cu autoritate, nu recicleaza cadrele PSD si nici nu introduc in circuit clienti fara nici o legatura cu domeniul", se puncteaza in documentul SAR.
Absenta oricaror criterii de performanta
In ceea ce priveste reforma, SAR arata: "Bune sau rele, originale sau neoriginale, proiecte reformiste au fost incepute. Cele mai importante au fost reforma fiscala, reformele din Justitie, Sanatate si Educatie. Toate au fost insuficient pregatite si au intalnit opozitie, dar au fost conduse in viteza si cu curaj. Rezultatele pozitive se lasa asteptate pe alocuri, sau vor fi de neidentificat in unele domenii, deoarece etapele preliminare reformei au fost sarite cu desavarsire sau au fost superficial facute". SAR atrage atentia asupra faptului ca, inainte de orice reforma, trebuia construit acel aparat in interiorul Guvernului care masoara performanta si impactul unei politici, fara de care rapoartele guvernamentale raman precum cele ale lui Ceausescu la Congrese, iar orientarea se face dupa echipele de evaluatori de la Bruxelles, ele insele cu prea putin timp si resurse la dispozitie ca sa faca o treaba temeinica, sau lipsind complet din domenii importante (cum ar fi politicile sociale). Mai rau, se afirma in studiu, orientarea se face dupa sondaje de opinie, care se bazeaza mai ales pe performanta la televizor, si asa ajungem sa avem despre Mona Musca pareri radical deosebite si sa ne lipseasca complet un instrument de evaluare a ministrilor acestui cabinet, care sa raporteze performanta la sarcina pe care au avut-o.
Legea transparentei decizionale, un cvasimister
O a doua sursa de dificultati, pe langa absenta unui instrument de calibrare a politicii publice, este, in opinia SAR, lipsa de comunicare cu cei interesati, cei care sufera efectele acestei politici. Desigur ca intotdeauna vor exista interese si grupuri antireformiste, dar puterea actuala a fost de o mare nepricepere in domeniul comunicarii sectoriale, se insista in studiu. Sindicatele si autorii programului de reforma se intalneau pentru prima data la seminariile SAR din campania electorala trecuta, si atunci mai ales pentru a se contrazice, iar dupa ajungerea la guvernare scenariul cu "anuntam la televizor intai si discutam dupa aceea" a multiplicat inutil si costisitor opozitii partiale in multe domenii, aminteste Alina Mungiu Pippidi. Ea insista si asupra faptului ca celebra lege a transparentei decizionale a ramas un cvasimister pentru actualii guvernanti, care nu au inteles ca au de castigat daca discuta legile sau strategiile cu principalii actori sociali interesati de ele inainte de a le promulga, pentru ca asta reduce mult din costurile ulterioare de aplicare. (Anca HRIBAN)

---

Despre autor: