Moartea Regelui Fahd

Veghea de un deceniu a Arabiei Saudite asupra mortii regale a luat sfarsit. Regele Fahd, cu cea mai lunga domnie din istoria Arabiei Saudite (24 de ani), a trecut in nefiinta. Timp de sase saptamani, Regele a luptat cu moartea pe un pat de spital, lucru pe care l-a facut, de fapt, de cand a suferit un atac cerebral puternic, in urma cu 10 ani. Identitatea noului rege este clara, insa nu este clar cine va exercita, de fapt, puterea.
La fel ca atunci cand maresalul Tito parasea o Iugoslavie divizata, apropiatii regelui se tem ca decesul conducatorului va dezlantui haosul. Aceasta teama intervine intr-un moment in care Orientul Mijlociu rasuna din pricina discutiilor pe tema schimbarii democratice. Din Egipt pana in Liban si Iran, emotiile politice se amplifica, insotite de un nou val de optimism. Demonstratiile de strada, alegerile si dezbaterile politice in cafenele si pe Internet infloresc mai mult ca niciodata. Pana si statele conservatoare din Peninsula Araba sunt implicate in dispute aprinse pe tema femeilor-ministri, a reprezentarii siite, a participarii islamiste la procesul politic si chiar asupra viitorului monarhiilor aflate la putere.
Arabia Saudita pare blocata intr-o stare de animatie suspendata, corpul sau politic fiind bolnav si infirm. Tara este prinsa intre doua optiuni: reforma progresista sau continuarea paraliziei si a degradarii.
Diviziunile din regat sunt mai profunde ca niciodata, iar moartea Regelui le-ar putea agrava. Doua tabere rivale - asa-zisii reformisti si conservatorii - se contureaza in Al Saud, cea mai mare familie domnitoare a lumii, cuprinzand 22.000 de printi si printese.
Reformistii dispun de mai putina autoritate, insa reprezinta fata acceptabila a dictaturii saudite pe plan international. Conducatorul lor, Regele Abdullah, pare sa se bucure de legitimitate deoarece este noul senior al familiei. Reformistii vorbesc despre alegeri municipale partiale, dialog national si despre drepturile femeilor, facand aluzie ca acestora li s-ar putea acorda permisiunea sa conduca automobile intr-o buna zi!
Pana si aceste eforturi limitate sunt restrictionate de tabara Wahhabi, care controleaza fortele de securitate, sistemul judiiciar si parghiile reale ale puterii pe plan local. Ministrul de Interne si liderul conservatorilor, printul Naif, a redus la tacere sau a incarcerat sute de reformatori sauditi.
Unul din motivele vulnerabilitatii factiunii lui Abdullah este ca acesta nu este sustinut suficient in interiorul familiei, deoarece centrul puterii Al Saud se afla in mana celor sase frati ai defunctului Rege Fahd, in special in mana ministrului Apararii, Printul Sultan, si a Printului Naif. Aparent, succesiunea s-a petrecut conform asteptarilor, Printul regent Abdullah devenind Rege la moartea lui Fahd. Cu toate acestea, este imposibil ca Abdullah sa aiba vreo pondere asupra viitorului deoarece acesta pare sortit esecului in cazul unei confruntari cu fortele lui Naif.
Abdullah mizeaza in special pe Garda Nationala si pe sprijinul fortelor inovatoare din Arabia Saudita. Ambele sunt insuficiente pentru a-l controla pe Naif. Un test edificator al domniei lui Abdullah va fi incercarea de a elibera sutele de reformisti, aflati acum in inchisoare.
Acum, ca Regel Fahd a trecut in nefiinta, vechile socoteli intre fratii sai numerosi, ca sa nu mai vorbim de miile de printi din generatia imediat urmatoare, vor trebui rezolvate. Generatia urmatoare, care nu este neaparat tanara si nici progresista, nu ofera sperante. Intr-adevar, generatiile a treia si a patra sunt divizate nu numai in ceea ce priveste afilierea politica si religioasa, ci si in ceea ce priveste varsta, care variaza intre 20 si 90 de ani. Toti asteapta o sansa pentru a ajunge la conducere.
Avand in vedere puterea de obstructionare a lui Naif, probabilitatea trista este ca nu se poate evidentia un rege puternic si energic. Directia pe care o va urma tara pe termen lung poate fi evaluata cel mai bine in functie de persoana pe care Abdullah o va desemna drept succesor al Printului Sultan, principalul aliat al lui Naif, care deja a fost numit drept mostenitor al lui Abdullah.
In cazul in care Abdullah (in varsta de 83 de ani) ar putea sa sara o generatie si sa numeasca o persoana lipsita de prejudecati, mai exista speranta. Insa Naif (in varsta de 77 de ani), fratii sai - inclusiv Sultan (in varsta de 82 de ani) - si sustinatorii lor din interiorul taberei Wahhabi par prea ancorati pentru a permite asa ceva. La fel ca si succesiunile geriatrice care au precedat prabusirea Uniunii Sovietice, succesiunea in Arabia Saudita pare sa fie numai un pas in cadrul marsului neobosit spre degradarea politica. Rusia a gasit prea tarziu un reformist tanar in persoana lui Mihail Gorbaciov. In mod similar, ar putea fi prea tarziu pentru Arabia Saudita.
Mai Yamani este membru al Institutului Regal pentru Afaceri Internationale (Chatham House).
Copyright: Project Syndicate, 2005. www.project-syndicate.org

---

Despre autor: