De ce sa nu mai candideze Mircea Sandu?

Numai faptul in sine ca ne-a isterizat posibilitatea ca Mircea Sandu sa candideze in decembrie pentru un nou mandat la presedintia Federatiei Romane de Fotbal dovedeste ce fotbal mizerabil avem si ce oameni de nimic il compun. Logic luand-o, daca Nasu' e un conducator atat de nociv si un om cu un caracter infernal, asa cum il prezinta presa, si nu numai candidatura lui, perfect democratica de altfel, ar trebui respinsa prin votul celor care alcatuiesc acea Adunare Generala a FRF, organism care printre altele are in atributiuni alegerea presedintelui celui mai important for fotbalistic national. Daca judecam lucrurile in firescul lor de care nu prea avem parte, noi suntem cei intoleranti, cei nerutinati in exercitiul democratic, iar Mircea Sandu o victima, intrucat nu-i impunem sa-si dea demisia, nu cerem organelor abilitate sa-l ancheteze daca intr-adevar a comis ilegalitatile care i s-au pus adesea in carca, ci pur si simplu il somam sa nu mai candideze.
Privita din afara aceasta chestie ar fi strigatoare la cer si ne-ar plasa iarasi printre tarile din lumea a treia si din punctul de vedere al civilizatiei, pentru ca haituim un cetatean si il constrangem sa renunte la unul dintre drepturile sale clar stipulate in Constitutie. Paradoxul romanesc face sa nu fie deloc asa pentru ca stim cu totii ca acea sinistra Adunare Generala a FRF este compusa in imensa majoritate din indivizi de o moralitate indoielnica ori din banali motostivuitoristi, depanatori de vibratoare sau prelucratori prin aschiere care s-au pomenit fara sa-si dea seama numiti in fruntea unei naroade echipe de provincie si, in consecinta, cu drept de vot in acea adunatura generala.
Daca judecam mai atent noi suntem cei jalnici, iar Mircea Sandu un pui de smecheras. El sta bine-merci in jurul gratarului fermecat de la Snagov, mai toarna pe beregata cate un cocart, isi aprinde o lulea, mai da cate un telefon pe la federatie ca sa nu-l uite secretarele si femeile de serviciu si sa-l stie inca de sef, apoi isi arunca privirea aia tulbure prin ziare, dibuie cate o invectiva timida la adresa sa dupa care trece la cea mai crunta, jignitoare si insolenta amenintare: "Bai, daca nu va potoliti si va mai luati de mine vedeti ca iau masuri si imi depun candidatura in decembrie. Pai ce facem aici, ne jucam? Eu sunt baiat gigea si va promit ca ma dau la o parte, iar voi va luati nasul la purtare si ma muscati de fund. Daca se mai intampla o data sa fiu io la dracu' daca nu o sa conduc federatia pana dupa pensie. Obraznicilor!"
Din nefericire, reactia presei a fost pe masura previziunilor lui Mircea Sandu. A trecut un fior prin toate redactiile, au fost contactati cei din asa-zisa opozitie care s-au ingrijorat iarasi sincer pentru viitorul fotbalului romanesc, al dracului de sumbru in viziunea lor, ce mai incoace si incolo, alarman-ta stire a fost privita ca o rusinoasa infrangere, ignorandu-se faptul ca nu fusese nici un moment vorba de vreo victorie in fata lui Sandu. In acest rastimp Nasu' a stat linistit in foisorul sau, s-a amuzat teribil vazand zbuciumul pe care deliberat l-a creat, dupa care a trimis un comunicat in care spunea ca a fost gresit inteles, ca n-a intentionat nici o clipa sa revina asupra deciziei initiale de a nu mai candida, asa ca sa stam linistiti intrucat ne face el cinste cu o retragere demna. Urat se mai distreaza si omul asta, insa ne si meritam soarta.

---

Despre autor: