Gestul doamnei Mona Musca - model de urmat?

Demisia doamnei Mona Musca a starnit consternare la cei mai multi. In sfarsit un om politic model! Dupa cum se stie doamna Mona Musca a demisionat din functia de vice-presedinte al Partidului Liberal si de ministru al culturii, din consecventa principala, nu din antipatie si nici din interes personal, ci in urma unui dialog cu sine insasi.
"Nu am putut sa dau un vot de sustinere (in delegatia permanenta) - a declarat doamna Musca la BBC - avand in vedere ca domnul Tariceanu s-a jucat cu demisia si a spus ca demisioneaza, pe urma ca nu demisioneaza, iar ca demisioneaza, iar ca nu demisioneaza, ceea ce din punctul meu de vedere este inacceptabil din partea unui prim-ministru si a unui presedinte de partid".
O lectie bine-meritata, deci de comportament politic si de buna crestere, mai ales ca ne aflam intr-un partid legat prin istorie de cei educati. Dupa care a continuat: "si cum eu nu am prea multe de aparat, dar am niste principii de partid la care tin, nu am putut sa dau un vot de incredere".
De ce doreste sa demisioneze respectata inca, doamna ministru al Culturii si din calitatea de vice-presedinte al PNL, de vreme ce a ramas membru al partidului? Inevitabil blamul dumneaei s-a extins asupra partidului, ceea ce va duce si la o inevitabila distantare. Faptul ca greseala domnului Tariceanu i-a redus credibilitatea acestuia este exact, dar nu declanseaza reactii automate de demisie la un ministru al Culturii! Ne aflam in fata unei indiscutabile suprareactii. De ce? De aici asteptarea multora ca informatii suplimentare sa apara inainte de a se trage concluzii definitive.
Deocamdata domnul Tariceanu are partidul de partea sa. Pe de alta parte deocamdata doamna Mona Musca s-a situat pe un piedestal pe care multi l-ar putea dori si ar fi inelegant sa i se faca proces de intentii, chiar daca unii nu-l evita.
Ca vechi matematician, consider totusi ca s-a incalcat un alt principiu de partid si de stat, acel al proportionalitatii intre cauza si efect, intre crima si pedeapsa. Greseli ca ale premierului Tariceanu sunt tratate in sistemele democratice nu cu auto-dafeuri, ci mai simplu si cu pierderi sociale mai reduse prin vot democratic. Votul democratic este suficient pentru a exprima increderea sau neincrederea!

---

Despre autor: