Batalia Angliei

Asediul Londrei este batalia pentru Anglia. Apararea Angliei devine apararea Europei si a valorilor democratiei occidentale. Nu este doar o agresiune impotriva unui centru financiar al lumii, impotriva unei mari metropole europene, ci violentarea directa a unui intreg sistem de valori. Este un avertisment adresat fatis Europei. In acelasi timp, o provocare a democratiilor occidentale.
Ea nu va ramine fara raspuns. Anglia a mai dus batalii pentru Europa. Politica ei traditionala de "balance of power" (echilibrul puterilor) a venit dintr-o lunga experienta... maritima: "the Navy" - flota, perla coroanei britanice - nu este aruncata cu disperare in lupta, totul sau nimic. Se pot pierde lupte, dar nu razboaie. De la Stuart si Cromwell pana la Churchill si Margaret Thacher, Anglia a fost solidara cu ea insasi si principiile ei. "Marea nu este doar challengerul valorilor morale ale omului, ci si cea care da lectia ca victoria, oricat de modesta, se poate obtine doar prin solidaritate", puncteaza un eseist si anglist - si prozator - de talia lui Alexandru Vlad. Aici a fost punctul tare al englezilor: fara sa straluceasca, au invins sau nu s-au lasat invinsi prin efortul lor colectiv. Victoria navala de la Trafalgar sau cea a infanteriei britanice asupra cavaleriei lui Napoleon la Waterloo au fost confirmate de extraordinara tenacitate dovedite in WW2, cu ocazia bataliei Angliei. Daca pilotii RAF au facut minuni luptand cu mult superioara aviatie germana, nu mai putin graitoare au fost gesturile civililor mobilizati exemplar. Bombardarea Londrei si distrugerea orasului Coventry nu i-au facut pe englezi sa cedeze. O gospodina din Wales oferea propria colectie de serpi veninosi pentru apararea insulei. Si au biruit un adversar mult mai puternic. Solidarizandu-se si solidarizandu-i si pe altii. Cu perseverenta, meticulozitate, inteligenta si chiar cinism: daca Anglia avea nevoie de baionetele lui Stalin, putea fi sacrificat generalul (polonez) Sikorsky, care incurca socotelile, acuzandu-i pe sovietici de crimele de la Katyn. Doar un exemplu pentru a intelege ca politia londoneza nu va ceda, chiar daca a gresit grav, ucigand un nevinovat brazilian. Nu, nu e "soc" si "groaza" la Londra, atentatele IRA, dar si un fel de a fi - responsabil! - i-au invatat pe britanici sa-si pastreze calmul. Si demnitatea.
Ce se intampla acum? Violenta si atentatele teroriste sunt utilizate ca arma politica. Nu este ceva nou in istoria moderna a lumii. Nici nu poate fi vorba de un razboi "sfant" - Islamul ca "singura cale" (al-hal al-wahid) sau "ciocnirea civilizatiilor", de care s-a tot facut caz: o suita de cauze si motivatii care au (de)generat in evenimentele din aceste zile. Actele teroriste se precipita. Nu doar Londra este supusa unui val de atacuri (ne)asteptate: exploziile rasuna la Cairo, Sharm El-Sheik, Istanbul, Kusadasi sau, fapt deja tragic-banal, Bagdad. Abia astazi putem analiza batalia canonica intre doi mari savanti orientalisti precum regretatul profesor Edward Said de la Columbia si tot atat de cunoscutul Bernard Lewis de la UCLA. Perspectiva unilaterala, suficienta si aroganta utilizate chiar si in consultantele celui din urma la inaltul nivel al Departamentului de Stat american sau al unor grupuri petroliere internationale au girat o anume politica aflata azi in impas. Ce va urma?
Asediul Londrei este asediul Europei, al intregii civilizatii ocidentale. Si cu Orientul cum ramane? Ce se va intampla cu Islamul, nu doar cel arab, ci acela care de o mie de ani a penetrat pana in insulele Indoneziei (tara cu cea mai numeroasa populatie musulmana astazi) si in inima Africii (Nigeria este o alta putere islamica, mare exportatoare de petrol)? Cum sa punem cap la cap interesele energetice ale lumii contemporane cu cele ideologice, religioase sau culturale ale altor natiuni, care au alt sistem de valori decat cele asumate de Europa si SUA? Daca la violenta suntem intoleranti, ce facem cu permisivitatea ideilor religioase, ideologice sau politice? Pana unde poate fi ea admisa? Democratia occidentala a creat un set de valori pe care omenirea tinde sa le insuseasca. Cine le respinge, de ce? Cum putem coabita prin respect si toleranta reciproc acceptate? Aici ar fi de gasit solutii. Identificarea si judecarea teroristilor nu rezolva criza actuala: trebuie proiectate solutii pe termen mediu si lung. Miza este uriasa: va supravietui democratia asa cum am cultivat-o si multiplicat-o de peste o suta de ani?
Raspunsul nu poate fi decat unul singur: Da!
Asediul Londrei si batalia pentru Anglia din aceste zile sunt apararea unei lumi, a unor principii si a unor idei. Este chiar forta lumii anglo-saxone. Ea isi va gasi resursele si solutiile cele mai potrivite. Dincolo de orice sacrificii. Si noi, europeni sau mai putin, pe langa ea. In 1894, un anarhist francez, Martial Bourdin, a vrut sa arunce in aer Observatorul Astronomic de la Greenwich. A murit de unul singur, lasand o groapa uriasa in parc. Azi, nu se mai vorbeste despre el. Dar Uniunea Europeana si cea Americana sunt vii si active. Viitoarea cancelareasa a Germaniei, actualul lider CDU, vrea sa relanseze relatiile cu Washingtonul. Nu poate fi decat salutara o astfel de strategie: United We Stand!

---

Despre autor: