Joc, jocuri

Nadia a plans pentru New York, madrilenii au ramas ca un set de artificii neaprins, moscovitii au ridicat pumnul la camera de luat vederi, parizienii au vituperat lipsa fair play-ului englez versus a lor eleganta atestata istoric. Si cliseistic, am adauga noi. Pe scurt, s-a ales orasul Jocurilor Olimpice din 2012.
Pentru cine a urmarit competitia intre candidati nu de ieri de azi, ci de la depunerea dosarelor incoace, lucrurile stau limpede: a fost, dincolo de ofertele tehnice si sumele lansate in joc, o demonstratie de eficienta in comunicare, un exercitiu de lobby feroce. Si, in particular, continuarea unui razboi al pozitionarilor in termeni de putere in Europa, unde marii concurenti n-au fost parizienii, londonezii si madrilenii, ci viitorul turismului - vezi economiei - Spaniei, al Frantei si-al Marii Britanii. Prin urmare, castigatori au fost cei care au stiut cum sa-si joace cartea din aceasta perspectiva. Paradoxal, in afacerea JO 2012, a fost foarte putin vorba despre sport si foarte mult despre jocuri. Explicatia e simpla: bine gestionat, statutul de gazda a popularei competitii aduce plus valoare notorietatii orasului si tarii organizatoare. Centreaza atentia mondiala asupra elementelor identitare ale poporului care-i primeste pe musafiri. Impulsioneaza turismul, dar si economia, caci la urma-urmei, aceasta este finalitatea comunicarii de identitate a unei natiuni. Cat de mult e vorba despre competitia intre natiuni si specificul lor o marturisesc pe rand si francezii, si britanicii. ""E greu de evaluat importanta acestei nominalizari pentru toti britanicii"", comenteaza Times, adaugand ca astfel Londra are ocazia de a-si confirma statutul de metropola mondiala. In discursul ministrului Donnedieu revine tema nationalismului: ""Franta nu e o tara care sa plece capul. N-avem nevoie de Jocurile Olimpice pentru a avea o stralucire mondiala. Avem toate atuurile pentru a ne bate"". La TV5, intr-o emisiune dedicata, alte voci franceze privesc insa cu ochi critic pozitia oficialilor lor: ""ultimele luni ale incordarilor de muschi intre Blair si Chirac au culminat cu rezultatul favorabil Londrei in chestiunea Jocurilor, consolidand pozitionarea spiritului francofon drept contemplativ - vezi pasiv si-al britanicilor drept activ, cu vocatia constructiei. Potentii lumii tind deci sa investeasca la ei si sa cheltuiasca la noi. Nu e cazul sa-i acuzam pe londonezi de lipsa de fair play si nici sa-i blamam pentru ca au inventat lobbing-ul, pareau sa spuna invitatii, ci sa invatam lectia capitalismului de la ei. Romania invata ea ceva din acest razboi rece al nationalismului cu finalitati practice?

---

Despre autor: