Canalul broastelor

Paragina si dezastru. Asa poate fi descrisa in doar doua cuvinte constructia care trebuia sa lege Capitala Romaniei de Dunare. Pe vremuri, bucurestenii visau chiar la un port in ""buricul targului"". S-au ales doar cu un port-fantoma in sudul Bucurestiului si cu o statie de epurare care nu functioneaza.

Canalul Bucuresti - Dunare s-a vrut o punte intre Capitala si Dunare. Un monstru de beton de 73 de kilometri, care ar fi putut sa asigure legatura navigabila intre Romania si tarile nordice. Proiectul a murit imediat dupa Revolutie, cand era finalizat in proportie de 60%. Functionale sunt doar lacul de acumulare si microhidrocentrala de la Mihailesti. Iar pe cursul Argesului au ramas marturie cicatricele. Ruine care, pe zi ce trece, sunt napadite de vegetatie. Ici colo se mai vede cate o macara parasita in momentele de exaltare ale Revolutiei. Cele doua porturi se gasesc intr-o stare avansata de degradare, iar din albia raului au muscat fara mila cei 15 ani care au trecut. Constructia moare cate putin in fiecare zi.
CONTEXTUL. Totul a inceput in 1982, cand Institutul de Proiectari, Transporturi Auto, Navale si Aeriene (IPTANA) a primit sarcina de a se ocupa de ""amenajarea cursului inferior al Raului Arges pentru navigatie, irigatii, producerea de energie electrica si pentru aparare impotriva inundatiilor"". Principalul scop era ""dresarea"" Argesului. Amintirea indundatiilor din 1970, cand raul ajunsese la un debit comparabil cu al Dunarii in apele mici, era inca vie. Canalul avea si o menire economica. In aceeasi perioada se punea problema realizarii Canalului Rhin-Main. Romania ar fi avut astfel acces la Marea Nordului si la statele din regiune.
Ce-i drept, la mijloc era si ambitia personala a lui Ceausescu. Bucurestiul ar fi intrat pe axa oraselor-porturi: Budapesta, Viena, Bratislava.
In 1986 s-a dat startul la excavatii la Mihailesti. Lucrarile s-au extins pe tot canalul, iar in 1988 fiecare judet a primit sarcina de a lucra un kilometru de canal. Erau prevazute si doua porturi: unul la Bucuresti si celalalt la Oltenita. De-a lungul canalului s-au realizat cinci ecluze, cu locuri de acostament pentru nave si 4 noduri hidrotehnice. Singurul centru hidrotehnic care functioneaza astazi este cel de la Mihailesti - Cornetu. Daca proiectul ar fi fost terminat, ar fi produs circa 62 de milioane KWh/an.

CAPACITATE. Utilaje Kelly de mare adancime pentru efectuarea ecranului de calandru al lacului

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe