Ploaia nu-i ca seceta!

Imaginea cea mai graitoare asupra tragediei romanesti sub regimul Basescu, venita din zonele lovite de inundatii, mi-a parut aceea prezentand capturarea unor presupusi hoti de catre un grup de sateni. Observand ca din casele semi-parasite in fata viiturii dispar bunuri, cativa oameni, neavand cui sa ceara protectie sau neavand incredere in autoritatea publica, au organizat o "panda cetateneasca". Asa au surprins niste locuitori dintr-un sat vecin veniti sa isi insuseasca bunurile abandonate de sinistrati. Odata capturati, furii au fost urcati in niste carute amarate, emblematice nu doar pentru nivelul de saracie, ci si pentru forma pre-moderna de organizare a satului romanesc, si dusi spre o destinatie necunoscuta. Pe drum au fost batuti cu batele. Scena a fost filmata. In final se vede cum plini de sange, prizonierii, unii pretinzand ca ar fi vorba de o neintelegere, au fost predati unor persoane purtand uniforma armatei romane care i-au arestat scapandu-i practic de la linsaj.
Oricum am lua-o, lovirea unor persoane constituie infractiune. In statul de drept respectul legii este garantat nu de severitatea, ci de inevitabilitatea aplicarii ei. Nimic nu indica, insa, faptul ca autoritatile ar fi gata sa intervina pentru a aplica legea in acest caz de agresiune fizica dovedita. Opinia publica pare mai degraba inclinata sa creada ca o atare forma de pedeapsa privata aplicata unor persoane care, nefiind judecate si condamante, beneficiau inca de prezumtia de nevinovatie, este dreapta. Ideea ca pana si criminalii, fiind oameni, trebuie sa se bucure de respectul drepturilor omului, traieste cu adevarat doar in lumea moderna. In Romania feudala - sau refeudalizata - a domnului Basescu, cetateanul parasit de stat organizeaza ambuscade, aresteaza, tortureaza, judeca si pedepseste pe cont propriu. Faradelegea devine legica intr-un regim nelegiuit.
Daca ar fi fost decretata starea de urgenta, preluarea prizonierilor de catre armata ar fi fost fireasca. In lipsa acesteia, arestarea putea fi operata doar de politie sau jandarmerie. Altminteri ea este un abuz care cade, de asemenea, sub incidenta legii penale. In conditiile in care seful statului declara public ca nu va institui starea de urgenta intrucat ea nu s-ar justifica, avem de a face cu un adevarata revolta militara. Chiar daca ea se va potoli de la sine odata cu retragerea apelor, precedentul va lucra in continuare mancand ca un vierme din trupul democratiei romanesti.
Departe de a se opune unor asemenea manifestari presedintele Basescu le lauda. Sustinand ca starea de urgenta presupune o amenintare la adresa statului in ansamblul sau - ceea ce este fals caci, in realitate, un asemenea regim de urgenta vizeaza doar punerea in miscare a dreptului de a recurge la instrumente exceptionale spre a face fata unor situatii exceptionale care, potrivit legii, includ si calamitatile naturale cu actiune locala - domnul Basescu "dovedeste" ca decretarea ei nu era necesara intrucat, chiar si fara ea, armata a intrat in actiune. Astfel, armatei i se spune ca poate sa actioneze ca si cand ar fi stare de urgenta, desi starea de urgenta nu s-a instituit; adica, sa actioneze in afara legii daca imprejurarile o cer. Or, daca unii pot opera in afara legii oricine o poate face. Astfel, tocmai lipsa starii de urgenta pune in pericol ordinea de stat in ansamblul ei.
Conditia succesului, ne spune domnul Basescu, este combinatia intre disciplina cetateanului si increderea in autoritati - se intelege, in autoritatile care decid in afara legii. Cu alte cuvinte, secretul fericirii este supunerea fata de ordinele venite de sus. Orice alta preocupare duce doar la isterie.
Spre a mari puterea autoritatii - adica puterea sa - pentru moment Traian Basescu nu are nevoie de stare de urgenta, ci de alegeri anticipate. Cu puteri sporite, chiar daca in afara Constitutiei, el va calma operativ orice forma de "isterie nationala" - adica de libertate. Pana atunci, lipsiti de autoritatea legii care ordoneaza actiunea institutiilor statului, cetatenii isi fac singuri dreptate, cautand la nevoie protectia vreunui potentat local. O asemenea "justitie" anarhica este perfect coerenta cu starea revolutionara si actiunea anti-sistem alimentate de insusi seful statului. Pe drumul ei, incendierile de la Hadareni si crucificarea de la Tanacu devin fapt divers intr-o Romanie feudala rastignita la portile UE.
"Iarna nu-i ca vara!" - spunea artagos primarul Basescu bucurestenilor care dupa ce ii dadusera toata puterea se mirau ca un centimetru de zapada blocheaza toata circulatia capitalei. "Ploaia nu-i ca seceta!" - le-o tranteste presedintele Basescu romanilor disperati care constata ca la Palatul Victoria puterea este vacanta, in timp ce la Palatul Cotroceni puterea este nebuna. Doamna Mona Musca are dreptate. Nu alegerile anticipate sunt prima urgenta. Nici macar suspendarea presedintelui, adaug eu. Traian Basescu are nevoie urgenta de un control medical.

---

Despre autor: