Neo-liberalismul, la intalnirea cu neo-confucianismul

Occidentul a dominat lumea de la revolutia industriala incoace. Astazi, aceasta suprematie pare a fi amenintata de mostenitorii est-asiatici ai confucianismului, ideologie a coeziunii statale prin excelenta.
Secolele de inoculare a confucianismului au fost la fel de importante pentru aparitia economiilor bine crescute ale Asiei de Est, ca si raspantia protestantismului si aparitia capitalismului pentru Occident. Principiile confucianismului inca mai reprezinta o busola pentru majoritatea est-asiaticilor in era post-confucianista, dupa cum si avertismentele biblice reprezinta in continuare standarde in Occident in era post-religioasa.
Principala proiectie a confucianismului a suferit ceva schimbari de cand acesta a devenit ideologia oficiala a statului chinez, cu doua secole inainte de nasterea lui Hristos.
Confucianismul a constituit, in mare parte, o justificare filosofica a guvernarii printr-o birocratie binevoitoare, avand un conducator virtuos. Virtutea asigura armonia intre om si natura, precum si supunerea in interiorul unei societati ierarhizate. Dupa cum considera un confucianist clasic, conducatorul ajunge sa detina poporul prin virtute, detinerea poporului ii aduce teritoriul, posesia teritoriului ii aduce bogatie, iar bogatia ii asigura resurse pentru cheltuieli. Virtutea reprezinta cauza, iar bogatia efectul.
In timpul renasterii neo-confucianiste din secolele al XI-lea si al XII-lea, o dimensiune metafizica a fost adaugata pentru a umple golul dezvaluit de incursiunea budista din China. Dupa aceasta, un bun confucianist putea, cu constiinta impacata, sa sfideze repudierea budista a lumii. Aceasta reafirmare a preceptelor fundamentale a readus confucianismul in prim-plan in China si in statele vecine, acesta neavand competitori timp de 700 de ani.
Neo-confucianismul a oferit ideologia vecinilor demni de admiratie ai Chinei - Japonia, Coreea si Vietnam - pana la venirea Occidentului. Principiile sale au fost insusite de civilizatiile agrare asezate si sofisticate de dinainte de secolul al XIX-lea din Asia de Est, de vreme ce acestea si-au elaborat societatea si organizarea politica in mod calculat, in scopul promovarii stabilitatii si armoniei.
Ultima garantie a armoniei o constituia justetea conducatorului, care ii permitea sa se bucure de "mandatul divin"; poporul beneficia de dreptul, de fapt de obligatia, de a se rascula impotriva tiranilor. Insa, desi baza etica a neo-confucianismului era esentiala, chinezii au inteles nevoia pentru o birocratie motivata din punct de vedere moral si, astfel, au perfectionat in secolul al VII-lea primul sistem de examinare din lume pentru selectia birocratilor, avand drept bibliografie canoanele confucianiste.
Aidoma unei copilarii fericite si in siguranta, civilizatia confucianista a transmis practicantilor ei increderea in sine necesara confruntarii cu Occidentul. De vreme ce confucianismul a fost, in esenta, o ideologie agnostica, preocupata cu organizarea lumii vizibile, post-confucianistii au avut parte prea putin de angoasa spirituala care i-a afectat pe hindusi, mulsulmani si crestini in coliziunea lor cu "materialismul" societatii industriale.
Cultura civica de tip confucianist a oferit, de asemenea, baza unei traditii istorice de succes a auto-guvernarii. Est-asiaticii au intrat in lumea moderna a statelor nationale in unitati seculare discrete si constiente de sine. In contrast, sub-continentul indian, cu cele doua religii majore si o duzina de grupuri lingvistice importante, s-a unificat in perioada moderna si numai sub conducere britanica.
In ultimul secol, statele post-confucianiste s-au obisnuit cu o lume pluralista de state nationale egale din punct de vedere teoretic. Insa este dificil sa iti dai seama pana unde a ajuns aceasta acomodare. Daca Occidentul este perceput drept implicat in tentativele de a mentine suprematia pe care a rapit-o in urma cu 200 de ani, mai intai de toate, prin industrializare, apoi refuzand in mod permanent post-confucianistilor roadele dinamismului lor, chinezii, indeosebi, vor conchide ca pluralismul este praf in ochi si ca viziunea de ansamblu a Occidentului este, de fapt, o replica a viziunii lor traditionale.
Luptele de astazi pe tema comertului si a monedei vor deveni, astfel, o ciocnire a civilizatiilor. In cateva zeci de ani, cand economia Chinei o va ajunge din urma pe cea a Americii din punct de vedere al dimensiunilor, castigatorul va fi greu de determinat. Ar fi bine ca Occidentul sa accepte egalitatea acum si sa depuna eforturi pentru a o mentine.
Kenneth Murphy este membru de onoare al Colegiului Smolni, din cadrul Universitatii Sankt Petersburg, din Rusia.
Copyright: Project Syndicate, 2005.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: