Tintele externe ale Securitatii

La inceputul anilor '90, in Germania Federala a fost arestat un agent STASI care se afla in legatura cu Carlos. Asupra lui fost gasita o agenda care, intre altele, cuprindea doua numere de telefon ale CIE. Ele erau de la biroul colonelului Sergiu Nica, de la unitatea 0544/R. Chestionata de autoritatile germane, Securitatea externa a incercat sa nege realitatea. Apoi, reprezentanti ai serviciilor secrete germane au venit in Romania cu scopul de a discuta cu sefii CIE si cu Nicolae Plesita. Fara nici un rezultat insa. In fata acestei lipse complete de cooperare, germanii s-au adresat SRI. Singurul efect obtinut a fost o vizita a lui Virgil Magureau in Germania, care nu a fost urmata insa de nici un ajutor in rezolvarea cazului ("Evenimentul Zilei", 9 ianuarie 1998).
Dupa 1989, Nicolae Plesita a fost reactivat de Ion Iliescu, care l-a ridicat la gradul de general-colonel. Conform propriilor sale afirmatii, in prezent este consultant al Serviciului de Informatii Externe.
In anii '90, directorul SRI de atunci, Virgil Magureanu recunostea - intr-o scrisoare adresata sefului serviciului de securitate al RFE/RL, Richard Cummings - responsabilitatea Securitatii in atentatele cu colete-explozive indreptate impotriva lui Paul Goma, Nicolae Penescu si Serban Orescu, exprimandu-se astfel: Ñpentru a-i intimida pe unii colaboratori ai Europei Libere sau pe alti adversari ai trecutului regim, au fost folosite prin posta unele dispozitive explozive, care prin detonare au produs efectele cunoscute"( "22", an XIV, nr. 672, 21-27 ianuarie 2003).
Incepand din 1997, dosarul Carlos a fost instrumentat de generalul Dan Voinea (numit in decembrie 1996 sef al Sectiei Parchetelor Militare din Parchetul General). Ancheta a fost demarata la cererea instantelor occidentale. Judecatorul de instructie francez care a instrumentat cazul s-a declarat multumit de colaborarea cu Sectia Parchetelor Militare din Romania, spunand totodata ca este surprins de refuzul SIE (condus atunci de Catalin Harnagea) de a-l sprijini cu documente referitoare la colaborarea Securitatii cu grupul Carlos ("Evenimentul Zilei", 1 noiembrie 1998). In septembrie 2000 Parchetul Militar a finalizat dosarul "Carlos sacalul - filiera romaneasca", formuland recomandarea ca Nicolae Plesita sa fie trimis in judecata sub acuzatia de "instigare la omor" ("Evenimentul Zilei", 5 septembrie 2000)1. Pe 15 martie 2001 insa, Dan Voinea a fost destituit de procurorul general, Ilie Botos, pentru un presupus "management defectuos", in fapt pentru eforturile sale in instrumentarea cazului, care au adus prejudicii PDSR/PSD ("Evenimentul Zilei", 16 martie 2001). Conform informatiilor de presa, ancheta Parchetului s-a bazat pe declaratiile persoanelor implicate in relatiile regimului Ceausescu cu grupul Carlos, pe "cateva documente" obtinute de procurorii militari de la serviciile secrete mostenitoare ale Securitatii si pe "un recent raport al SIE" (din anul 2000) ("Evenimentul Zilei", 6 septembrie 2000).
Ipocrizie la nivel inalt
Pe 30 noiembrie 2001, cu ocazia sarbatoririi a 50 de ani de la infiintarea RFR/RL, sectia romana a fost sarbatorita oficial de Presedintie. Toti jurnalistii romani au primit decoratii sau diplome de merit pentru "contributia la inlaturarea totalitarismului comunist si la instaurarea valorilor democratiei si ale libertatii" ("22", an XIV, nr. 685, 22-28 aprilie 2003). Cu acea ocazie, presedintele Ion Iliescu a confirmat public responsabilitatea Securitatii in atentate: "Nu putem uita nici mortile teribile si inca neelucidate ale celor trei directori ai departamentului romanesc al Europei Libere din anii '80 - Noel Bernard, Radu Gorun Cismarescu, Vlad Georgescu sau a unui redactor de frunte al postului, ca Emil Georgescu. La fel cum nu putem uita barbara agresiune impotriva Monicai Lovinescu, in 1977, ori pachetele-bomba primite de colaboratorii Europei Libere - Paul Goma, Nicolae Penescu, Serban Orescu, ori atentatul de la München din 21 februarie 1981, coordonat - dupa cum dovedeste ancheta in curs (Ancheta era, inca din anul 2000, incheiata, iar in acel moment urmarirea penala a celor implicati fusese stopata din motive politice de chiar regimul reprezentat de Ion Iliescu.) - de teroristul Carlos, la comanda fostei Securitati." ("22", an XIV, nr. 685, 22-28 aprilie 2003)
Dosare cenzurate
Urmare a acestor declaratii, la inceputul anului 2002 conducerea Europei Libere, prin presedintele ei, Thomas Dine, a adresat o cerere oficiala pentru cercetarea dosarelor Securitatii privind RFE/RL, iar Nestor Rates, consilierul pentru politici editoriale al directorului general, a fost delegat sa le studieze. El a primit in total 65 de dosare, dintre care 11 din Arhiva DIE/CIE (copii de pe microfilm), restul fiind produse de Securitatea interna (grupa operativa "Eterul"). Dosarele au fost foarte bine cenzurate inainte de remiterea la CNSAS ("22", an XIV, nr. 672, 21-27 ianuarie 2003). Rezultatul a fost ca serviciile secrete au raspuns pozitiv cererii, insa nu au dat informatii cruciale despre operatiunile criminale ale Securitatii asupra angajatilor postului. Astfel, regimul Iliescu a reusit o abila operatiune de imagine, fara a livra datele cu adevarat asteptate de petentii indreptatiti.
Intre 2000 si 2004 dosarul "Carlos - filiera romaneasca" a fost inchis de PSD si Ion Iliescu din motive politice, apoi, dupa schimbarea de putere din decembrie 2004, a fost redeschis. Motivele sunt date de cererea comisiei rogatorii franceze si a Procuraturii Federale germane, pentru investigarea implicarii Securitatii (si a lui Plesita) in atentatele realizate de Carlos de pe teritoriul roman si cu sprijinul Securitatii regimului Ceausescu; si plangerea penala a lui Paul Goma impotriva unui numar de 15 ofiteri de Securitate si/sau angajati ai Ministerului de Interne responsabili de activitati criminale duse impotriva sa si a familiei sale (intre care si Nicolae Plesita), datata Paris, 20 noiembrie 2004, si depusa la Parchet in cursul lunii urmatoare. In consecinta, plangerea lui Paul Goma a fost si ea anexata la dosar, iar in ianuarie 2005 acesta a fost redeschis (Vezi P. Goma, Doua reclamatii - in forma lor integrala, pe site-ul autorului la www.paulgoma.free.fr.). In iunie 2005 dosarul a fost finalizat, cu recomandarea ca Nicolae Plesita sa fie inculpat pentru "acte de terorism" si "crime contra pacii si omenirii" comise pe teritoriul Frantei si Germaniei (Vezi "Evenimentul Zilei", 16 iunie 2005. Cea de-a doua plangere a lui Paul Goma il vizeaza pe Ion Iliescu, acuzat de "tradare de patrie", si este datata Paris, 23 noiembrie 2004. In iunie 2005 Ion Iliescu a fost si el inculpat oficial pentru opt capete de acuzare, intre care "subminarea ordinii constitutionale" si "crime impotriva pacii si omenirii" in dosarele Revolutiei si 13-15 iunie 1990). Conform procedurii, pe 21 iunie 2005 acesta a fost supus unei expertize medico-legale, ale carei rezultate nu se cunosc inca.
Criminalitatea comunista
Asemeni criminalitatii naziste, este necesar ca si criminalitatea comunista sa fie definita intr-un mod specific. Ambele fac parte dintr-un gen de criminalitate pe care il putem numi "de tip ideologic" (Pentru o incercare de definire a criminalitatii comuniste a se vedea studiul introductiv la lucrarea noastra Organismele politice romanesti (1948-1965). Documente privind institutiile si practicile, Bucuresti, Editura Vremea, 2003, intitulat: Despre criminalitatea comunista, istoria si memoria ei, pp. 9-36). Actiunile descrise in acest studiu nu presupun insa nici o intelegere speciala, ele fiind direct inteligibile si putand fi asociate cu usurinta crimelor impotriva pacii si umanitatii, asa cum au fost ele definite pentru prima data la Procesul de la Nürnberg, din 1945. Conform Tribunalului, "crimele impotriva pacii" reprezinta "dirijarea, pregatirea, declansarea sau ducerea unui razboi de agresiune sau a unui razboi care violeaza tratatele, asigurarile sau acordurile internationale, ori participarea la un plan concertat sau la un complot pentru ducerea la indeplinire a unuia dintre actele de mai sus". La randul lor, "crimele impotriva umanitatii" sunt definite astfel: "asasinatul, exterminarea, aducerea in stare de sclavie, deportarea si orice alt act inuman comis impotriva oricarei populatii civile, inainte de sau in timpul razboiului, ori chiar persecutiile din motive politice, rasiale sau religioase, daca aceste acte sau persecutii - care au constituit sau nu o violare a dreptului intern al tarii in care au fost savarsite - au fost comise in continuarea oricarei crime care intra in competenta Tribunalului sau in legatura cu aceasta crima." Totodata, legislatia precizeaza: "Conducatorii, organizatorii, provocatorii sau complicii care au luat parte la elaborarea sau la executarea unui plan concertat, ori a unui complot pentru a comite una dintre crimele mai sus definite, sunt responsabili de toate actele savarsite de orice persoana care a executat acest plan." Codul penal roman cuprinde si el aceasta crima la art. 357, intitulat "Genocidul" (Vezi Codul penal si Codul de procedura penala, Curtea de Arges, Editura Juris Argessis, 2000, p. 176.)
Ramane de vazut daca ancheta penala s-a limitat la investigarea lui Nicolae Plesita sau a vizat, pe de o parte, o cercetare in profunzime a relatiilor criminale si a persoanelor din Securitatea regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu, aflate in legatura cu grupul terorist Carlos, si, pe de alta parte, a aceluiasi tip de actiuni si a persoanelor din Securitate implicate in numitele actiuni intreprinse impotriva romanilor exilati, a cetatenilor si a statelor Occidentale.
Este util de spus ca pana in prezent regimurile postcomuniste din Romania, desi sunt alese prin scrutin popular si se pretind democratice, nu au luat masurile administrative si legale necesare pentru a detasa institutiile statului de trecutul comunist. Fapt si mai revelator, ele nu au procedat nici macar la o condamnare simbolica a acestui trecut criminal, continuand sa-l traga dupa ele.
Schimband deci registrul legal cu cel moral, daca institutiile statului de dupa 1989 au ales aceasta cale, este mai usor de inteles de ce nici o persoana implicata in actiunile criminale ale regimului comunist nu a simtit nevoia sa ceara scuze victimelor sale, mizand pe complicitatea actualelor structuri politice si informative in acoperirea acestor actiuni. Pe de alta parte, fara o asumare a vinei, iertarea nu poate exista nicicand. Sau, altfel spus, daca victimele si urmasii lor pot uita, ei nu pot ierta. Caci, neceruta, iertarea nu este in acest caz decat o transfigurare a fricii sau a nepasarii. In fine, va exista si o categorie de oameni care nu va putea nici uita si nici ierta aceste crime. In eternitate...
Mircea Stanescu, nascut in 1968, a absolvit Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti (1994), iar din 1999 este doctor al Universitatii Bucuresti cu o teza despre reeducarea "de tip Pitesti". A lucrat ca cercetator la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului (1994-1995), Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (1996-1999) si Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (1999-2001).
Fragment din studiul "Securitatea si terorismul (inter)national (1977-1989)".
Titlul si intertitlurile apartin redactiei

---

Despre autor: