Jucarii pentru tortionari

Orice regim totalitar se distinge prin doua trasaturi: o ideologie a intolerantei, intoarsa impotriva "celorlalti" (fie ei dusmani de clasa sau oameni de alte rase si natii) si un sistem politienesc gata sa aplice aceasta ideologie prin intermediul terorii. Literatura secolului XX abunda in modele sau reflexii ale unor astfel de sisteme, de la "1984" al lui Orwell pana la "Arhipelagul Gulag" al lui Soljenitin. Nu numai nazismul si comunismul au reusit sa creeze lumi in care dragostea supusilor se facea cu de-a sila, prin genocid si tortura. Inainte de Auschwitz si Gulag, colonialismul a purtat, multa vreme, stindardul pionieratului in domeniul experimentelor sociale catastrofale.
In ultimii ani, termenul "colonialism" a capatat mai ales conotatii abstracte, prin prisma viziunii academice a lui Edward Said. Putini mai percep, in spatele acestei notiuni, suferintele populatiilor dezradacinate din zonele in care oamenii albi au trasat, arbitrar, granite cu rigla si au zidit imperii. Romanul lui J.M. Coetzee "Asteptandu-i pe barbari" e pentru literatura colonialismului ceea ce "1984" e pentru literatura Gulagului: modelul abstract, prototipul tuturor cazurilor si cauzelor si biblioteca explicatiilor posibile ale nenorocirii. (Doua filme recente incearca si ele sa sensibilizeze opinia publica, prezentand impactul real al colonialismului asupra triburilor africane: "Hotel Rwanda" al lui Terry George si "Interpreta" de Sydney Pollak.)
J.M. Coetzee, scriitor de origine sud-africana si cunoscator al situatiei din colonii, a primit, in 2003, Premiul Nobel pentru literatura. Distinctia e acordata autorilor unor "opere exceptionale, cu o viziune idealista". Vocile critice au aratat, totusi, ca Academia Suedeza favorizeaza uneori subiectele care se circumscriu corectitudinii politice (Holocaustul si suferintele evreilor, discriminarea minoritatilor sexuale, a femeilor etc.) in detrimentul valorii literare. Romanul lui Coetzee se integreaza in orizontul de asteptare al venerabilei Academii, fara sa se supuna, totusi, acestor critici. Cartea e o uimitoare sinteza a celor doua experimente dezastruoase ale lumii moderne, nazismul si comunismul, unite intr-o singura experienta: viata unui catun de granita, la marginea unui Imperiu autoritar, in vecinatatea unor populatii barbare. Decorul, vag si general, e privit, parca, prin sticla groasa si cenusie a unui fund de pahar. Un Imperiu fara nume isi intinde tentaculele pana in mijlocul desertului inghetat, sarat si ostil, iar magistratul unui avanpost, si el fara nume, tine, la persoana intai, cronica unui an din viata asezarii. Traiul pasnic al orasenilor e tulburat de interventia militarilor condusi de ofiterii Biroului 3 - politia secreta a Imperiului. Soldatii, indoctrinati de tortionarii marginiti si fanatici, au o idee fixa: bastinasii nomazi (numiti, cu evidente conotatii discriminatorii, "barbari"), se pregatesc de un atac general impotriva Imperiului.
Reteta e clasica, functionand pe principiul defamiliarizarii, si e intrebuintata pe scara larga de autorii de distopii, care-si aseaza cetatea nefericita in mijlocul unui nicaieri intunecat si ostil. Asemenea provincii imaginare, inconjurate de campii secetoase, biciuite de vanturi inghetate, au construit, in literatura romana, si A.E. Baconsky in "Biserica neagra" sau Stefan Banulescu in "Cartea Milionarului". Coetzee reuseste sa treaca peste limitarile unui sablon prea uzat, tesand in poveste ura irationala a tortionarilor si suferintele salbaticilor. Calaul are un chip bine conturat, ochi albastri (de unde vine oare cliseul?), trasaturi ascutite, parcurge drumul de la ambitie oarba si orgoliu arogant la infrangere si rusine, in timp ce nomadul e mereu acelasi, static, fara chip. Unul dintre instrumentele de cunoastere ale lumii barbare e erotismul, dorintele sexuale ale batranului administrator fiind starnite de o fata capturata de soldati. Pretextul e excelent pentru a exploata un subiect neasteptat in contextul distopiei: viata afectiva si erotica a batranilor. Cartea e de o bogatie luxurianta, imbinand subiecte inedite si analize psihologice interesante, peisaje extrem de reusite si franturi de comentarii filozofice sclipitoare pe marginea istoriei, a intolerantei, a batranetii.
Magistratul cauta sa inteleaga: care sunt motivele tortionarilor, explicatiile pasiunii sale, cauzele crimelor, de ce supravietuieste Imperiul? Cartea nu ofera decat raspunsuri partiale si insira piesele unui puzzle familiar: sadism, lasitate, ambitie, ignoranta, frica de moarte, intoleranta. Jucarii periculoase pentru dictatori si tortionari.

---

Despre autor: