Proza politica a lui Culianu

Lansata cu ocazia Targului International de Carte Bucuresti 2005, cea de a doua editie - adaugita - a volumului de scrieri politice ale lui Ioan Petru Culianu ("Pacatul impotriva spiritului", Editura Polirom, Iasi) adauga o dimensiune suplimentara operei savantului, redeschizand totodata dosarul discutiilor privind tragica si abjecta sa asasinare din 21 mai 1991. Este cel de-al 16-lea titlu publicat in colectia "Biblioteca Ioan Petru Culianu", coordonata cu tenacitate si pasiune de doamna Tereza Culianu-Petrescu. Aproape simultan a vazut lumina tiparului si romanul simbolic "Jocul de smarald", scris la sfarsitul anilor '80, in colaborare cu Hillary Wiesner. Inaintea celor doua carti, a fost reeditata - in aceeasi colectie - ancheta biografica a lui Ted Anton, "Eros, magie si asasinarea profesorului Culianu"...
Imprejurarile asasinatului se cunosc. Un glont in ceafa - dupa metoda stalinista - intr-o toaleta a Universitatii din Chicago (cladirea Divinity School), putin dupa ora 13 (!). Simbolistica ostentativa, indicand "razbunarea sacra" a unei organizatii criminale. S-a vorbit si s-a scris mult despre o posibila implicare a organizatiilor legionare din Statele Unite ale Americii, actionand in colaborare cu agenti ai Securitatii cripto-ceausiste. Au fost avansate si cateva nume de posibili suspecti, dar ancheta pare sa fi ramas "inghetata" pentru inca 40 de ani. Intr-adevar, este foarte greu sa rezisti tentatiei de a citi publicistica politica a autorului - sau macar o parte a ei - prin prisma "enigmaticei" crime de acum 14 ani. Dupa cum e greu sa citesti proza speculativa sau chiar opera erudita a lui Culianu altfel decat ca pe o "aventura a mintii" cu profunde implicatii biografice. Practic, intreaga sa opera este una angajata, in cel mai nobil sens al cuvantului: spiritual, cognitiv, existential, istoric, civic. Fata de editia din 1999 de la Nemira, "Pacatul impotriva spiritului" aduce noutati putine, dar semnificative: versiunea completa a interviului acordat Gabrielei Adamesteanu pentru revista "22" si doua texte recuperate din presa straina: articolul "Ofensa rasista" (aparut in 1985) si un interviu acordat in 1991 lui Mauro Martini pe marginea razboiului din Golf ("Saddam si-a gresit toate calculele"). Cele doua parabole comico-politice - "Interventia zorabilor in Jormania" si "Jormania libera" - au aparut mai intai in volumul "Pergamentul diafan". Concepute sub forma unor fictiuni speculative cu cheie, ele contin analize cu valoare anticipativa despre caderea regiului comunist, facand legatura intre proza "fictionala" si cea publicistica, civico-politica a autorului. Termenul de "fantapolitica" se potriveste foarte bine comentariilor sale - "jocuri ale mintii" libere orientate impotriva jocurilor puterii.
Publicate in majoritate in periodicul american "Lumea libera romaneasca", textele isi pastreaza intacta vitalitatea intelectuala. Fie ca e vorba despre portrete ale unor modele umane sau ale unor prieteni apropiati (Eliade, Elie Wiesel, Eugen Ionescu, Andrei Codrescu sau Umberto Eco), de confesiuni despre exil, de "scrisori" catre prietenii intelectuali din tara, de articole de atitudine pe marginea dramelor Romaniei comuniste sau postcomuniste, de interviuri sau de comentarii acute pe teme de istorie intelectuala precum Revolutia franceza, rasismul sau fundamentalismul, aceste pledoarii in favoarea libertatii seduc prin patosul critic, prin claritatea si pasiunea ideilor, prin franchetea extrema - nu lipsita de umor - si prin cavalerismul lor. Simplificand si exagerand uneori pentru a face mai eficient mesajul, autorul nu-si face iluzii asupra Occidentului, dar il apara vazand in el singurul model respirabil. Taxeaza Romania comunista ca pe o "Siberie a spiritului", Securitatea - ca pe "cel mai imbecil serviciu de inteligenta din lume", iar BOR-ul - ca pe un "Ku Klux Klan ortodox". Vede, cu anticipatie, in revolutia din 1989 un urias experiment KGB si califica mineriadele cu un termen din sah: "apararea Iliescu". Istoricul religiilor cunoaste prea bine schema mentala de functionare a adeptilor totalitarismelor si fundamentalismelor; articolele sale isi propun sa provoace mintile si sa profaneze tabuurile adversarilor idolatri. In fond, "pacatul impotriva spiritului" nu e doar comunismul (denuntat ca atare in articolul ce da titlul volumului), ci confiscarea politica a sacrului si instrumentalizarea sa criminala.
Si oare ce altceva decat un "pacat impotriva spiritului" a fost uciderea acestei minti libere, incomode si stralucite?

---

Despre autor: