Director sub toate regimurile

In halele fabricii de ciment de la Tasca am gasit povestea de succes a unui copil de muncitor din Turda. Dragostea pentru cuptorul de clincher l-a ajutat sa treaca mai usor peste comunism, tranzitie si capitalism.

La 17 ani, Nicolae Salagean si-a inceput ucenicia in meseria de operator-arzator la cuptorul de clincher de la Fabrica de Azbociment si Ciment din Bicaz. Tocmai absolvise scoala profesionala de specialitate din Turda si venise, in urma repartitiei, la Bicaz, doar cu gandul de a obtine o ""negatie"", astfel incat sa se poata intoarce acasa. Provenea dintr-o familie saraca, iar fabrica din Bicaz ii suportase cheltuielile de scolarizare, dar el nu era dispus sa-si achite datoria. Tanarul isi va lua gandul de la a obtine acordul sponsorului pentru a-si cauta un loc de munca in Ardeal, asa cum habar n-avea ca Bicazul, cu Cheile si oamenii lui, aveau sa-i devina casa si familie.

TRASEU. Nicolae Salagean si-a continuat studiile, mai intai urmand cursurile serale ale Liceului din Bicaz, apoi pe cele ale scolii de maistri. Dupa ce a terminat si facultatea, repartizat la Cluj, cimentistul avea sa ajunga la ministru, in audienta, pentru a se putea intoarce in Bicaz. Micul orasel din apropierea Ceahlaului era locul unde tanarul isi intemeiase deja o familie. Postul pe care il lasase liber inainte de a pleca la studii, tehnolog la cuptorul de clincher, nu fusese ocupat. L-a luat in primire. Doar pentru doua zile, pentru ca inginerul Salagean primeste o sarcina extrem de dificila, dar in aceeasi masura la fel de atractiva: coordonarea activitatilor de instalare si punere in functiune a celei de-a doua linii tehnologice de la Tasca, noua sectie a Fabricii de Ciment si Azbociment Bicaz. In octombrie a€™80, obiectivul a fost inaugurat, iar succesul i-a deschis lui Nicolae Salagean drumul spre ierarhia cimentului. Un an mai tarziu, turdeanul a fost uns sef al fabricii din Tasca, iar in a€™88 director general al combinatului.
CAPITALISTUL. In 1990, Combinatul de la Bicaz avea doua fabrici de ciment, una de azbociment, una de var si confectiona instalatii si utilaje pentru industria constructiilor. Toate fabricile duduiau si 3.200 de oameni aveau carti de munca in cadrul acestora. Declinul industriei romanesti de ciment, haosul din intreaga economie nationala si-au facut repede simtita prezenta si la Bicaz, managerul Salagean trebuind sa faca fata tuturor acestora. Desi nimeni nu-l pregatise sa dea piept cu ""capitalismul salbatic"", directorul a invatat din mers regulile acestuia si a inteles ca, pentru a pastra oamenii in paine si focul in cuptoarele de clincher, trebuie sa diversifice activitatea. Sa scoata bani mai mult decat din marna si calcar. In cativa anisori, Nicolae Salagean era directorul unui ""holding"" care, pe langa vechea activitate de baza, detinea mici afaceri in domeniul industriei alimentare, confectiilor, serviciilor de tot felul, ba administra chiar si portul de pe Lacul Bicaz. Acestea au fost singurele solutii pe care le-a gasit pentru a nu concedia oamenii, dar si pentru a echilibra financiar pierderile inregistrate pe frontul cimentului. Provocarilor manageriale, financiare si legislative le-a facut fata cu brio, dar nu era suficient. Desi nu vrea sa intre in detalii, Salagean povesteste azi ca, in jurul micii industrii de la poalele Ceahlaului, roiau tot felul de ""sacali"" dornici sa inchida productia, cu scopul unei imbogatiri rapide. De altfel, singurul regret al directorului este acela ca Fabrica de ciment de la Bicaz, devenita neatractiva, a ajuns o ruina.
PRIVATIZAREA. Dupa trei luni de ""curtare"", Heidelberg Zement a achizitionat, in 1998, pachetul majoritar de actiuni al fabricii de la Tasca. Noii proprietari au externalizat toate afacerile dezvoltate pe langa linia de productie de ciment si au infiintat, dupa achizitionarea a inca doua fabrici de profil, de la Fieni si Deva, un grup romanesc cu numele de CarpatCement. Descalecarea in Romania, pe la Tasca, a celui de-al patrulea producator mondial de ciment este explicata de Salagean fara nici un strop de modestie: ""Noi am produs ciment in mod special pentru industria hidroenergetica si aveam o mare responsabilitate. S-a dezvoltat aici un colectiv de mare profesionalism, oameni de o rigoare deosebita"". ""Nemtii"" de la Tasca i-au convins pe germanii de la Heidelberg Zement sa-i ""adopte"".

COSURI FARA FUM

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe