Nuferii: simbol si mit

Nufarul sau lotusul a fost transformat de
diverse mitologii in simbolul fortei de
creatie, de regula ca principiu feminin,
mai rar masculin, de aici decurgand numeroasele
sensuri subalterne: germenii vitali,
fertilitatea, longevitatea, posteritatea, sanatatea,
gloria, nemurirea, puritatea, pacea sufleteasca,
concordia si uitarea. De altfel, nufarul
este unul dintre simbolurile cu cea mai mare
diversitate semantica si cea mai larga arie de
raspandire.
Egiptenii numeau lotusii albi ""nenufar""
(frumoasele), considerandu-i cele mai frumoase
flori. Varianta heliopolitana a mitului
cosmogonic relateaza
ivirea soarelui, Ra, in
prima dimineata,
dintr-o floare de lotus
crescuta din haosul acvatic, Nun. Lotusul parfumat,
""nefertum"", era considerat tronul regal
al unor zei (Osiris, Isis, Nephtys, Horus), devenind
un simbol regal feminin sub domnia lui
Akhnaton, cand regina si printesele incep sa-l
poarte ca semn al rangului lor. Nuferii si parfumurile
aveau chiar o divinitate patronala a
lor, tanarul zeu Nefertum, membru al triadei
din Memfis, a carui emblema era lotusul albastru.
In China, planta de lotus este un simbol
solar din categoria principiului luminos masculin
yang, in vreme ce floarea este asociata
lunii, deci principiului intunecat feminin yin.
De asemenea, budismul chinez pastreaza
simbolul originar al nasterii lui Buddha
dintr-o floare de lotus. Mitologia Indiei
a facut din lotus ""padma"",
simbolul revelatiei, al creat
iei, al fortei spirituale,
motiv pentru care el este
un element referential extrem
de frecvent in panteonul
vedic. In budismul indian lotusul
e simbolul pamantului,
dar si al puritatii si frumusetii.

---

Despre autor: