MNR - o constructie cladita pe vant

In jurul unei asa-zise Miscari Nationale de Rezistenta din Romania au curs valuri mari de cerneala. S-au scris sute de studii, s-au reprodus documente nenumarate, insa foarte putini publicisti si-au pus intrebarea daca documentele respective chiar reflectau o realitate. Miscarea Nationala de Rezistenta suna frumos si seducator pentru orgoliul natiunii, insa lucrurile merita a fi cercetate ceva mai indeaproape si cu un plus de luciditate. In urma cu doi ani si ceva, CNSAS a editat un volum intitulat Miscarea armata de rezistenta anticomunista din Romania si avem tot temeiul sa afirmam ca denumirea este mult mai adecvata realitatilor de atunci. O miscare nationala fara o componenta politica nu se poate concepe si nici nu a existat. A fost o inventie a Sigurantei infiltrate de comunisti, cu scopul de a impinge sub umbrela fictiunii ei cat mai multi cetateni pe care noul regim postbelic ii dorea neutralizati. Pusi la zid sau sigilati intr-o detentie nemeritata. Evident, inventia a fost preluata cu entuziasm de Securitate, cu consecintele cunoscute de toti. UN GENERAL PENTRU LINISTEA NOASTRA. Organizator si conducator al asa-zisei Miscari Nationale de Rezistenta din Romania a fost si mai e socotit generalul Aurel Aldea. Asa sa fie? Sa vedem mai intai cine a fost si pe ce traseu a evoluat in ultimul deceniu din viata petrecuta in libertate. Se nascuse la 28 martie 1887, la Slatina, dedicandu-se unei cariere normale de militar. Intre 1935 si 1940 a comandat diviziile 11 si 4 infanterie si Corpul 2 armata. In zilele cedarii Basarabiei si Bucovinei de Nord, a tratat la Odessa cu rusii chestiunile nevralgice ale retragerii Armatei Romane din teritoriul dintre Nistru si Prut. Nu a fost agreat de generalul Ion Antonescu si, dupa o scurta trecere pe la comanda Corpului 7 Armata, a fost trecut in rezerva in 1941, inainte de declansarea razboiului. In anii campaniei din Rasarit, eliberat de servitutile militare, s-a apropiat politic de national-taranisti.
In august 1944, opozitia unita, alcatuita din PNT, PNL, PSD si PCR, l-a mandatat sa treaca linia frontului la sovietici si sa trateze un armistitiu, urmat de iesirea tarii din conflagratie. Mandatul n-a fost indeplinit. Grigore Niculescu-Buzesti, pe atunci director al cifrului in Ministerul Afacerilor Straine, pretindea ca tentativa ar fi esuat din cauza lui Tatarascu, seful unei aripi disidente a liberalilor. Acesta inaintase sovieticilor, prin Eduard Benes, fostul premier al Cehoslovaciei, propriile sale propuneri de armistitiu si Moscova n-ar mai fi stiut pe ce varianta sa parieze. In realitate, propunerile opozitiei unite, inaintate ambasadoarei sovietice de la Stockholm, Alexandra Kollontai, prin intermediul lui George I. Duca, nu au fost tratate cu un raspuns intr-un timp util. Cum nu au beneficiat de raspuns nici propunerile lui Tatarascu. Practic, opozitia unita a primit raspunsul sovieticilor abia dupa 19 august 1944, cand ofensiva Armatei Rosii de pe Nistrul inferior si din nordul Moldovei se declansase. O spune insusi George I. Duca, in memoriile lui aparute la München, in 1985. ""Eram profund dezgustat - scria diplomatul roman - de felul in care rusii s-au purtat, caci era prea limpede ca nu au vrut sa-si dea consimtamantul decat dupa inceperea ofensivei, spre a initia negocierile sub presiunea situatiunii militare.""
Sau poate ca sovieticii nu aveau incredere in opozitia unita, stiind foarte bine ca nici unul dintre liderii ei nu stia pe ce parte a tevii se incarca o arma, nefiind capabili sa tina in mana o tara pe picior de razboi. Sau poate ca Moscova il vedea tot pe Ion Antonescu in fruntea unei Armate romane cu armele intoarse spre nemti. Altfel, de ce ar mai fi tratat si cu el la Stockholm si de ce ii cazuse lui Stalin pipa din gura cand a aflat despre lovitura de stat de la Bucuresti? Este greu de stiut ce se putea ascunde in enigmaticul suflet slav. MINISTERIATUL DE CINCI SAPTAMANI. Ministru de Interne in primul guvern Sanatescu, Aurel Aldea nu si-a putut exercita atributiile. Ocupatia militara sovietica nu i-a permis sa curme agitatiile comunistilor, in presa carora a fost violent atacat. Celelalte gazete au refuzat sa-i publice dreptul firesc la replica si ""au declarat ca nu inteleg sa indispuna cercurile de stanga"". Pentru versiunea proprie a evenimentelor de la 23 august, expusa de general intr-o conferinta de presa, Romania libera a cerut arestarea lui. Ar fi fost o situatie fara precedent in istorie ca un ministru de Interne sa se aresteze pe sine.
Alt document din arhivele Sigurantei trimite la o discutie dintre Lucretiu Patrascanu si Aldea, survenita in cabinetul lui Constantin Sanatescu. Liderul comunist i-a reprosat generalului ca ""ordinea interna este inexistenta si ca masurile luate de guvern sunt sabotate de la Interne"". Aldea a replicat zgomotos, avea si de ce, si discutia a degenerat. Poate chiar s-au luat la bataie. Nu intamplator, desi fusese indepartat din guvern, Aurel Aldea va fi permanent tinut sub supraveghere de Siguranta intrata de-acum sub controlul partidului comunist. O prima nota a Directiunii Generale a Politiei, din care putem intui ce-i rezerva viitorul, a fost emisa la 27 iulie 1945, calitatea informatiei fiind apreciata probabila. ""Miscarea de rezistenta organizata de partidele reactionare - consemna documentul - este dirijata de generalul Aurel Aldea, fost ministru de Interne, care are comanda acestei organizatii. Pentru intarirea randurilor de sub conducerea sa, acesta a stabilit legaturi cu comandantul legionar Nistor Chioreanu, venit din Germania o data cu Nicolae Patrascu, fost secretar general al Miscarii Legionare, cu scopul de a organiza unitatile de soc legionaro-fasciste.""
De la probabilitate la certitudine s-a ajuns in mod fraudulos. Oricum, informatiile Sigurantei erau false. La data aceea, Nicolae Patrascu, ca si Nistor Chioreanu, era tinut sub sechestru de comunisti si va fi scos de la naftalina abia in decembrie 1945, cand lui Teohari Georgescu si Anei Pauker le va veni frumoasa idee de a se folosi de reziduurile unei miscari ajunse la asfintit. Altfel spus, Aurel Aldea nu avea posibilitatea de a intra in contact cu Nicolae Patrascu sau Nistor Chioreanu, chiar sa fi vrut. Totusi, ceva va fi fost la mijloc si n-ar fi exclus ca si generalul Aurel Aldea, asemeni altor ofiteri superiori deblocati din Armata si politicieni scosi pe margine de noul regim, sa se fi dedat unui sport care a produs numeroase victime in interregnul politic tulbure dintre 1944 si 1947. Acest sport, devenit sport national, consta din reuniuni restranse intrunite la cafenea sau in case particulare, unde se puneau la cale actiuni anticomuniste himerice si se formau guverne care nu se vor valida niciodata. Poate chiar de aici i s-a tras si lui Aurel Aldea. Conform marturiilor unor fosti detinuti politici, sportul respectiv a continuat sa se practice si in puscarii. VETERAN. Un supravietuitor al ""luptei in munti"": Dumitru Steanta

---

Despre autor: