Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan si rivalitatea marilor puteri in Asia Centrala

La sfarsitul lunii mai 2005, la Baku a avut loc un eveniment crucial pentru inceputul secolului XXI: inaugurarea giganticului oleoduct american Baku-Tbilisi-Ceyhan, a carui constructie politica a inceput cu mai bine de zece ani in urma. Evenimentul exceptional - cu urmari dintre cele mai importante pe plan geopolitic - a trecut - si nu intamplator - aproape neobservat in mass-media. Motivul acestei bizare discretii nu trebuie prea mult cautat: s-a incercat sa nu se conexeze cumva constructia si, mai ales, intrarea in functiune a giganticului oleoduct, de prezenta militara a SUA in spatiul Asiei Centrale si Caucazului (odinioara zone de influenta ale URSS) si de brusca "efervescenta politica" pro-americana din regiune (vezi "revolutia trandafirului" din Georgia).
Oleoductul BTC (Baku-Tbilisi-Ceyhan) va schimba in mare masura harta politica si economica a regiunii. Cel mai lung oleoduct din lume - masoara nu mai putin de 1779 km - a costat 4 miliarde de dolari. El va transporta petrolul de la sud de Baku - prin Georgia si unele din cele mai muntoase regiuni ale Caucazului - pana in portul Ceyhan (Turcia) de unde petrolierele il vor distribui in toata lumea. Marea problema nu a fost insa cea "inginereasca", ci una pur "politica": oleoductul BTC evita cu grija teritoriile si sistemele petroliere ale Rusiei si Iranului, fiind in acelasi timp, cea mai scurta si mai economica ruta din Asia Centrala pana la Marea Caspica.
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan reprezinta un "obiectiv" economic de lunga durata al Washingtonului, in conditiile in care resursele de energie din Peninsula Arabiei si Orientul Mijlociu se vor diminua rapid, potrivit specialistilor, in jurul anilor 2010-2015. De la inceputul anilor '90, Statele Unite au utilizat cu perseverenta exceptionala oportunitate legata de disparitia URSS (1991) pentru a-si instaura hegemonia in regiunea extrem de bogata in resurse petroliere din Asia Centrala, din jurul Marii Caspice. Oleoductul BTC a creat insa un deceniu de intrigi politice in intreaga zona, Washingtonul incercand (mai intai sub Clinton, apoi sub Bush) sa-si asigure o pozitie dominanta in regiune, in dauna Moscovei.
La inaugurarea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan (cunoscut mai simplu sub acronimul BTC) au participat secretarul american pentru Energie, Samuel Bodman - care a citit o scrisoare a presedintelui Bush - presedintii celor trei state implicate in proiect (Azerbaidjan, Georgia si Turcia) precum si presedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev. Anterior ceremoniei BTC, Nazarbaiev a semnat o declaratie prin care tara sa se obliga sa transporte la Baku, la randul sau, o parte din petrolul Marii Caspice. O declaratie care a provocat tensiuni la Moscova.
Directorul executiv al companiei "British Petroleum" (BP) - Lord Browne - a fost, la randul sau, prezent la ceremonie. BP detine 30,1% in cadrul consortiului BTC. Restul se imparte intre compania de stat din Azerbaidjan SOCAR - 25%, concernul american UNOCAL - 8,9%, "Statoil" din Norvegia - 8,71%, "Petroleum" din Turcia - 6,53%, alaturi de alte corporatii americane, japoneze, italiene, si franceze care detin procente neglijabile.
Oleoductul - care strabate Azerbaidjanul, Georgia si Turcia - a determinat schimbari politice majore in zona. Practic, a trezit din "somnolenta geopolitica" una dintre regiunile cele mai bogate in resurse energetice din intreaga lume. In 2003, Administratia Bush si organizatiile non-guvernamentale americane ("Freedom House", "National Endowment for Democracy" etc) l-au sustinut pe Mihail Saakasvili in tentativa de a-l rasturna de la putere in Georgia pe Eduard Sevarnadze, favorizand instaurarea unui guvern pro-american la Tbilisi.
Presedintele Saakasvili a tinut sa remarce in discursul sau ca finalizarea oleoductului BTC reprezinta o "victorie geopolitica" pentru statele din jurul Marii Caspice. Afirmatia sa se refera, desigur, la tarile din regiune aliate Statelor Unite, emancipate de sub tutela Moscovei. Emancipare care nu s-ar fi putut produce fara sprijinul Washingtonului. Noul regim de la Tbilisi este unul dintre principalii beneficiari. In aprilie 2005, Statele Unite au semnat o intelegere in baza careia Washingtonul va acorda un ajutor de 110 milioane de dolari Georgiei. La inceputul lunii mai, presedintele Bush a inclus Georgia in turneul sau est-european, laudand la Tbilisi "revolutia trandafirului", si numindu-l pe Saakasvili "un luptator pentru libertate".
In scrisoarea citita de secretarul american pentru Energie, Samuel Bodman presedintele Bush numeste constructia oleoductului BTC drept "o realizare monumentala", adaugand: "Acest oleoduct poate determina o crestere economica a intregii zone, si va asigura baza pentru o societate prospera si dreapta, a tarilor care promoveaza libertatea". Trebuie subliniat insa ca oleoductul BTC asigura, pe de alta parte, o subordonare totala a fostelor republici sovietice din Asia Centrala fata de interesele americane.
Democratie, sau profit?
Si Presedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a tinut sa multumeasca Administratiei Bush cu ocazia inaugurarii oleoductului BTC: "Realizarea acestui proiect nu ar fi fost posibila fara sustinerea constanta si implicarea SUA". Aliev se referea la faptul ca Statele Unite au preferat ca oleoductul sa treaca prin Azerbaidjan, in defavoarea Armeniei, care putea oferi o ruta alternativa spre Turcia. Pentru Washington, insa, recunostinta lui Ilham Aliev este destul de stanjenitoare. Ea demonstreaza ca "promovarea democratiei" in regiune nu reprezinta principala preocupare a responsabililor americani. Fiindca regimul dictatorial si corupt de la Baku nu este un partener de afaceri tocmai recomandabil pentru "campionii libertatii".
Primul presedinte azer, Gaidar Aliev, a fost un "stalinist" pana in maduva oaselor, care a condus Azerbaidjanul in cel mai pur stil comunist intre 1969 si 1991, iar din 1991 a inlocuit "dictatura Partidului Comunist" cu "dictatura personala". Dupa moartea lui Gaidar Aliev - conform unui scenariu comun in republicile ex-sovietice - puterea a fost preluata de fiul acestuia, Ilham Aliev - un playboy notoriu, "rege" al cazinourilor dar si vice-presedite la SOCAR, compania petroliera a statului azer, care detine 25% din actiunile BTC.
Potrivit unui studiu al lui "Transparecy International" privind coruptia pe glob (incepand cu cel mai putin corupt stat) Azerbaidjanul ocupa pozitia 140 din 146 de state. Adica, numai alte sase tari il depasesc in materie de coruptie!
La 21 mai 2005, politia azera a intervenit in forta impotriva unei demonstratii a opozitiei. Manifestantii cereau amendamente la legea electorala din Azerbaidjan - care favorizase clanul Aliev - crearea unui post de radio independent si anchetarea asasinarii ziaristului Elmar Guseinov, un critic al regimului Aliev. Impuscat de "necunoscuti" la inceputul lunii martie 2005, pe cand isi parasea locuinta.
Administratia Bush a "inchis ochii" in fata tuturor acestor abuzuri. Asa cum se face ca nu stie ca nici la Tbilisi situatia nu este chiar roz. Un raport al organizatiei "Human Rights Watch", din luna aprilie 2005, arata ca "drepturile omului" nu stau prea bine nici in Georgia lui Saakasvili, pe care Bush o considera "bastion al libertatii". Noul regim de la Tbilisi continua - dupa cum arata raportul HRW - tortura pe scara larga, si smulgerea marturisirilor prin utilizarea tehnicilor de forta. "Unele din legile noi intaresc practicile politiei, acuzata de violarea drepturilor omului, tortura si tratamente neadecvate impotriva detinutilor", avertizeaza raportul "HRW".
Conducta petroliera are conditia unui "stat in stat" in toate cele trei tari pe care le strabate
Administrarea giganticului oleoduct Baku-Tbilisi-Ceyhan este asigurata de o intelegere - "Inter-Governamental Agreement" - semnata de tarile participante la constructie. Aceasta intelegere ofera beneficiarilor BTC privilegii extraordinare. Altfel spus, oleoductul are un statut special, de "stat in stat", in Azerbaidjan, Georgia si Turcia. Statutul privilegiat permite BTC sa eludeaza legislatiile nationale care i-ar putea diminua cifra de afaceri. Ceea ce este, pe termen lung, extrem de primejdios.
Organizatiile pentru protectia mediului au fost primele care au tras un semnal de alarma in acest sens. Hannas Ellis, de la "Friends of the Earth", a declarat: "Este revoltator faptul ca bani publici, furnizati de institutii ca Banca Mondiala, au fost utilizati pentru acest proiect sub forma de "ajuto". Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan creeaza probleme imense pentru populatiile si regiunile pe care pretinde ca le ajuta."
Aceste probleme au fost identificate intr-o serie de documente date publicitatii de "CEE Bankwatch Network", organizatia britanica "Friends of the Earth", "Green Alternative" din Georgia, "Les Ami de la Terre" din Franta si "Centrul National de Ecologie" din Georgia. Intr-un raport publicat cu doar cateva zile inainte de inaugurarea oleoductului, se subliniaza imensele riscuri pentru mediul inconjurator pe care acesta le prezinta. Riscuri care nu au fost nici macar evaluate cu seriozitate. In goana dupa profit, autoritatile nationale n-au ezitat sa sacrifice parcuri nationale sau situri protejate, considerate de mare valoare naturala sau istorica.
Fermierii, al caror teren a fost confiscat pentru constructia oleoductului, n-au primit compensatii corespunzatoare. "Asia Times" relata: "Potrivit informatiilor care circula la Baku, omul care conduce efectiv Azerbaidjanul la ora actuala, este David Woodward, presedintele lui "British Petroleum". Un adevarat "vicerege", un fel de "atlas" viu al interventiilor BP din ultimii 30 de ani, din Scotia pana la Abu Dhabi, si din Alaska pana in Serbia. Woodward si BP se incapataneaza sa prezinte BTC drept cel mai "curat" si mai sigur oleoduct construit vreodata. Taranii georgieni si organizatiile internationale pentru protectia mediului sunt insa de cu totul alta parere."
"Securitatea oleoductului": prilej pentru instalarea de noi baze americane in Asia Centrala si Caucaz
Pentru cele trei state traversate de oleoductul BTC, veniturile pe care le vor obtine din tranzitarea petrolului sunt o adevarata mana cereasca. Castigurile sunt atat de atractive incat guvernantii din Azerbaidjan, Georgia si Turcia au acceptat fara sa cracneasca sa acorde privilegii exceptionale administratiei "coridorului energetic".
Proiectat sa atinga, pana in 2008, o capacitate de 8 milioane de barili pe zi, oleoductul BTC va aduce un important influx de capital unor tari extrem de sarace. Astfel, Azerbaidjanul - o republica ex-sovietica saraca - va castiga 29 de miliarde de dolari pe an, numai de pe urma oleoductului BTC. Georgia - o tara mica si lipsita de resurse naturale - va obtine anual 600 de milioane de dolari prin exploatarea oleoductului de catre companiile straine. Iar Turcia va castiga, datorita oleoductului BTC, 1,5 miliarde de dolari pe an.
Desi in Azerbaidjan si Georgia nivelul de trai este scazut (710, respectiv 730 dolari - anual pe cap de locuitor), veniturile considerabile realizate de pe urma oleoductului nu se vor duce catre ameliorarea standardului de viata. Se estimeaza ca doar vreo 30 de milioane de dolari vor fi investiti in domeniul "comunitatii si mediului".
Pentru Washington, oleoductul BTC este doar un element al unui plan mult mai ambitios. Ratiunile economice sunt dublate de un interes strategic, militar. Administratia Bush are acum ocazia sa-si sporeasca prezenta militara in Asia Centrala si Caucaz, motivand necesitatea asigurarii "securitatii oleoductului". In detrimentul Rusiei si Chinei, care isi vad amenintate interesele.
Sub pretextul "razboiului impotriva terorismului" Statele Unite si-au implantat deja baze militare in Tadjikistan si Uzbekistan. Acum, pretextand "securitatea oleoductului", Statele Unite se vor implanta cu trupe in Georgia si Azerbaidjan, inlocuind astfel defuncta URSS in zona.
Modelul bazei americane "Bondsteel" din Kosovo va fi implementat si in spatiul Asiei Centrale
Asigurarea "securitatii oleoductului" va urma modelul "Bondsteel" din Kosovo, care asigura securitatea oleoductului "AMBO". Baza militara americana "Bondsteel", din provoncia Kosovo, constituie cea mai mare locatie americana din strainatate, construita dupa razboiul din Vietnam.
Oleoductul "AMBO" ("Albania Macedonia Bulgaria Oil") a fost inaugurat tot in 2005, cu putin inaintea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC). Oleoductul "AMBO" a necesitat investitii de 1,3 miliarde de dolari. El se intinde intre portul Burgas, strabate Bulgaria, Macedonia si Albania, pana in portul Vlora de la Marea Adriatica, unde este incarcat de petroliere. Construirea AMBO - prin Bulgaria, Macedonia si Albania - a tensionat insa relatiile dintre Statele Unite si Turcia.
Pentru a asigura securitatea viitorului "coridor de energie" - oleoductul AMBO, din cadrul lui "Trans-Balkan Oil" - in iunie 1999 US Army a achizitionat 1000 de pogoane (acri) de teren in sud-estul provinciei Kosovo, la granita cu Macedonia, in apropierea localitatii Uresevici. In circa trei luni a fost ridicata aici o imensa baza militara americana. Baza are trei cartiere de locuinte, o biserica, o biblioteca si dispune de unul dintre cele mai moderne spitale militare. In 2002, aici se aflau stocate 55 de elicoptere "Balck Hawk" si "Apache" de atac. Conform unor informatii, la "Bondsteel" se va transfera, in curand, baza militara americana de la Aviano din Italia. Baza "high-tech", "Bodsteel" are 25 km de drumuri, si peste 300 de cladiri. Pe langa baza "Bondsteel", Statele Unite au mai construit cateva baze mai mici, langa Calea Presevo, dar si langa Coridorul 8 european finantat de UE, prilej de noi tensiuni.
Lucrarile de constructie ale uriasei baze americane "Bondsteel" au fost incredintate firmei "Brown&Root Services", o subsidiara a concernului "Halliburton Oil". Colonelul Robert L. McClure scria in revista de inginerie "Bulletin": "1.000 de fosti militari americani selectionati de "Brown&Root" , impreuna cu 7.000 de localnici albanezi, si 1.000 de ingineri militari au lucrat de la inceputul lui iulie pana in octombrie 1999, 24 de ore pe zi, in schimburi, sapte zile pe saptamana, pentru a termina baza "Bondsteel".
Trebuie sa precizam ca regiunea albaneza din jurul bazei are un somaj extrem de ridicat, si un nivel de trai printre cele mai scazute din Europa. "Brown&Root" a platit pe cei 7.000 de localnici albanezi cu un salariu care oscila intre 1 dolar pana la 3 dolari pe ora. Cu alte cuvinte, un albanez putea ajunge la 24 de dolari pe zi, 820 de dolari pe luna, o cifra fabuloasa pentru albanezii din Kosovo.
Modelul bazei americane "Bondsteel", care apara securitatea "AMBO", se va aplica in fostele republici sovietice, pentru a asigura securitatea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC).
Multi comentatori sunt de parere ca SUA au bombardat Iugoslavia in primavara lui 1999, mai ales, pentru a putea construi aici o baza gigant genul "Bondsteel".
"Washington Post" scria, in 1999: "Cu un Orient Mijlociu tot mai fragil, trebuie sa construim baze in Balcani, pentru a ne asigura petrolul de la Marea Caspica".
"Este clar acum ca axa Est-Vest va combina cele doua oleoducte, unind Marea Caspica de Marea Adriatica, Asia Centrala de Europa", concluziona cotidianul italian "Sole 24 Ore".
Este interesant de remarcat ca "axa oleoductelor" americane evita, in mod surprinzator, Romania. O tara cu mari posibilitati de prelucrare a petrolului, cu portul Constanta II, cu Combinatul "Petromidia" si Canalul Dunare-Marea Neagra. Si cu posiblitatea conexiunii unui oleoduct mult mai ieftin prin Pancevo si Croatia.
SUA va infiinta la Baku "Politia Caspica", pentru a proteja oleoductul BTC
Primele speculatii cu privire la intentia Statelor Unite de a infiinta baze militare in Azerbaidjan au aparut in luna aprilie 2005. Imediat dupa vizita secretarului Apararii, Donald Rumsfeld, la Baku. La inceputul anului, generalul James Jones - comandantul fortelor americane din Europa - declarase ca Statele Unite sunt interesate in formarea unei "politii caspice", pentru a proteja oleoductul BTC. Informatia a fost detaliata, in aprilie 2005, de publicatia "Wall Street Journal", care dezvaluia ca Washingtonul este dispus sa investeasca circa 100 de milioane de dolari pentru a crea "politia caspica", si pentru construirea unui centru de comanda la Baku.
Deocamdata, temandu-se de reactia dura a Rusiei, guvernul azer evita sa dea un raspuns ferm ofertei americane. Ostilitatea cu care Moscova priveste instalarea militara americana in fostele republici sovietice - pe care le considera in sfera sa imediata de influenta - a fost reafirmata de Mihail Marghelov, seful Comisiei de afaceri externe din Duma. "Rusia se va opune intotdeauna la prezenta oricarei forte militare straine in tarile din cadrul CSI", a declarat Marghelov.
Un alt parlamentar rus, Konstantin Kosakov, a denuntat ambitiile Washingtonului in zona: "Este evident ca acest proiect (oleoductul BTC) are mai mult ratiuni politice decat economice, fiind menit sa creeze o alternativa la transferul energetic din Caspica spre Vest, ocolind Rusia si alte state ca Iranul".
Se estimeaza ca Bazinul Caspic detine 8 la suta din rezerele mondiale de petrol si gaze naturale. Un nou oleoduct, urmand aceeasi ruta ca BTC, va fi gata in 2006. Un acord in acest sens a fost semnat in martie 2005 intre Azerbaidjan si Kazahstan. Noul oleoduct va exploata resursele Kazahstanului, si va transporta petrolul kazah la Baku, de unde acesta va intra pe oleoductul BTC.

---

Despre autor: