Noua propuneri pentru presedintele Uniunii Scriitorilor

La data cand va aparea acest articol (18 iunie) alegerile de la Uniunea Scriitorilor se vor fi incheiat. Vom sti cine este noul ei presedinte si care va fi echipa de conducere. Oricine ar fi, cateva lucruri trebuie sa se intample si cateva n-ar trebui sa se intample in viata acestei asociatii profesionale care, timp de un secol, a jucat un rol important in viata culturala si chiar in istoria romaneasca. Cateva sugestii:
1. Uniunea Scriitorilor ar trebui sa revina la numele ei traditional, Societatea Scriitorilor Romani.
2. Nu trebuie sa devina, in nici un caz, o organizatie politica sub masca unei asociatii civice. Orice scriitor are dreptul sa faca politica pe care o doreste, dar in Uniunea Scriitorilor el trebuie sa faca politica literaturii romane pentru ca, reamintesc propozitia batranului Heliade Radulescu, literatura este politica noastra cea mai buna. Presedintele Uniunii nu trebuie sa faca parte dintr-un partid si nu trebuie sa slujeasca, in nici un fel, interesele unui partid politic. Nici el, nici Uniunea Scriitorilor ca atare. Riscul de a deveni un O.N.G. manevrabil de un grup sau altul de interese este, judecand dupa ce se intampla in societatea romaneasca, foarte mare. Avem deja o experienta trista in aceasta directie.
3. Uniunea Scriitorilor este si trebuie sa fie in continuare o asociatie profesionala selectiva. Ea trebuie sa accepte principiul diferentei si ideea ca oricine are dreptul la opinie. Criteriile de selectie nu pot fi, intr-o societate in care accentul cade pe valoare, decat de ordin estetic si moral. Moral nu inseamna politic, iar politica nu trebuie sa se amestece in judecata de valoare. Dupa 1990, Uniunea Scriitorilor s-a politizat (ceea ce, pana la un punct, era inevitabil), iar cei care au condus-o au reusit (trista performanta!) sa divizeze comunitatea scriitoriceasca, si asa invrajbita. Fapt este ca, dupa o vreme, Uniunea si-a pierdut prestigiul si rolul in societate si chiar in viata literara. Este cazul sa le recapete. Dar cum? Poate parea curios ceea ce propun, dar cred ca nu ma insel: prin democratizarea mecanismelor Uniunii. Asta vrea sa spuna, acceptarea spiritului democratic, eliminarea intolerantei si, pe cat posibil, a intereselor de grup.
4. Uniunea Scriitorilor trebuie sa promoveze si sa apere valorile spirituale romanesti. Daca n-o face, imaginea ei in societatea romaneasca se va estompa si mai mult.
5. In 1990 n-am fost castigat de ideea de a organiza un "Nürnberg romanesc", gandindu-ma ca nu avem judecatori credibili si, separat de acest fapt, lumea intelectuala romaneasca nu mai trebuie traumatizata" dupa ce traise 50 de ani lovita, umilita, infricosata, intr-un regim totalitar. Azi ma indoiesc de argumentele mele. N-a fost, intr-adevar, un Nürnberg romanesc, dar s-a petrecut ceva imprevizibil si dezamagitor: aparitia unei clase detestabile de procurori morali care, sub acoperirea ideii de revizuire a valorilor, au injuriat si au demitizat tot ce exista ca valoare culturala si estetica in lumea romaneasca, de la Eminescu la Nichita Stanescu. N-am observat, in ultimii 15 ani, ca Uniunea Scriitorilor sa fi intervenit, o singura data macar, in aceasta dezbatere... As zice ca, dimpotriva, prin revistele ei a incurajat spiritul demolator, spiritul de ranchiuna, maruntul snobism dambovitean care considera ca nu putem intra in Europa cu taranii nostri si cu scriitorii care au scris despre tarani... O aberatie mai mare nu se poate inchipui si o proba mai elocventa de gandire primitiv provinciala nu se poate aduce.
6. Este momentul ca Uniunea Scriitorilor sa inceapa sa analizeze si sa judece in chip responsabil propria istorie si sa incerce sa lamureasca lucrurile petrecute inainte de 1989 si dupa. Nu este normal ca procurorii morali de azi sa fie, cu mici exceptii, colaboratorii fanatici si imorali ai regimului totalitar de ieri. Este cu totul imorala si improductiva ideea ca nu intereseaza ce ai facut sub regimul totalitar, important este doar ce faci azi. Cu aceasta idee unii au facut si fac inca o frumoasa cariera sociala si literara. Este vorba de o mizerabila siretenie si de un detestabil oportunism care, pe termen lung, relativizeaza totul si distruge completamente ideea de valoare si de etica a creatorului.
7. Nu cred ca pentru a judeca bine si a impune adevarul in literatura este nevoie de tribunale, de judecatori, de procurori inflexibili si de avocati buni de gura. Este suficient ca o dezbatere libera sa fie provocata si ca revistele culturale (cate mai sunt) sa publice nu numai pamflete de doi bani pe aceasta tema grava, ci studii, articole doveditoare, credibile. N-ar fi fara rost ca noul presedinte sa inceapa prin a lansa proiectul unei istorii postbelice a Uniunii Scriitorilor. O istorie pe care sa n-o scrie, bineinteles, pamfletarii, resentimentarii, procurorii de serviciu ai literelor romane, ci istoricii literari care cred in principiul obiectivitatii si in ideea ca adevarul exista.
8. Uniunii Scriitorilor are, azi, o singura revista culturala: Romania Literara. O revista, vreau sa spun, saptamanala, de oarecare pregnanta si audienta. Am colaborat timp de aproape 30 de ani la aceasta prestigioasa revista inainte de 1991... Cand am voit sa revin, acum catva timp, n-am reusit. Directorul a intrebat redactia daca accepta colaborarea mea si redactia a votat impotriva (nu toata redactia, dar, probabil, cei mai multi dintre redactori). Mi s-a spus ca doua doamne au amenintat ca-si dau demisia daca numele meu apare in paginile revistei. Fapt confirmat, public, chiar de directorul revistei. N-am fost, evident, incantat sa aflu acest lucru, nici nu m-am sinucis. Mi-am pus si imi pun, totusi, intrebarea daca aceasta reactie nu este, cumva, emblematica pentru viata literara de azi si pentru mizeria din capul unor scriitori (redactori) care, altminteri, nu dorm bine noaptea de grija integrarii noastre europene si a soartei democratiei romanesti. Sa fim in Europa, dar sa interzicem altora sa se exprime... iata democratia pe care o cultiva aceste doamne culturale care, pana mai ieri, lucrau la cenzura si acum ne insulta prin gazete. Imi vine din nou in minte replica lui I.L. Caragiale: "tara-i asta, mai Costache?" Cum poate exista democratie fara dialog? Cum poti face sa progreseze literele romane daca impiedici pe celalalt sa se exprime? Democratia, s-a spus de atatea ori, incepe cu dreptul celuilalt de a nu fi de acord cu tine. Nu vi se pare inacceptabil faptul ca toate emisiunile culturale TV sunt acaparate de aceeasi (trei-patru) indivizi care spun saptamanal cam acelasi lucru? Exemplul cel mai graitor mi se pare a fi TVR - Cultural, post public, ipotecat unui grup "elitist", retoric, previzibil si inutil.
9. Voiam, in fapt, sa spun ca Uniunea Scriitorilor (Societatea Scriitorilor din Romania) va supravietui si va deveni o forta intelectuala si morala in societatea romaneasca daca va putea sa-si depaseasca idiosincraziile, complexele si intolerantele si va reinstaura in drepturile lor spiritul democratic si, cand e vorba de literatura, principiul autonomiei esteticului. Daca nu, nu...

---

Despre autor: