Legea lobby-ului sau trafic de influenta?

Cum se schimba o lege? Am auzit spre finele guvernarii cabinetului Nastase ca, daca ai un milion de dolari disponibili, poti fi sigur ca o anumita ordonanta de urgenta va iesi cu un anume paragraf asa cum ti l-ai dorit: va micsora nu stiu ce taxe, va elimina nu stiu ce concurenta etc. Milionul acela de dolari, potrivit Codului Penal, s-ar numi, la o adica, trafic de influenta. Ai putea face puscarie daca s-ar gasi cine sa te prinda in flagrant.
In alte tari, mai civilizate, milionul acela de dolari s-ar fi dus la cateva firme specializate in lobby, iar firmele cu pricina ar fi organizat o campanie profesionista pentru influentarea legiuitorilor de acolo in directia dorita de platitorii milionului. In cele din urma, statul ar fi impozitat firmele de lobby, potrivit legii din tara respectiva. Trafic de influenta? Da. Dar legal. Impozabil. Pe fata. Transparent.
N-avem, aici, in Romania, o lege a lobby-ului si faptul ca ne lipseste acest "detaliu" legislativ da coruptiei multa apa la moara.
Cu toate acestea, activitati de lobby se produc si la noi. Neplatite. Sunt activitati izvorate din constiinta civica a unor organizatii non-guvernamentale. Ca urmare a unor asemenea actiuni civice, am avut, de pilda, initiativa legislativa, transformata apoi in Ordonanta 137 pentru combaterea discriminarii, act normativ adoptat in luna iulie 2000.
Nu s-a prea auzit de Ordonanta 137/2000 pana ce nu s-au petrecut, pe cateva stadioane de fotbal, evenimente de natura rasista indreptate impotriva minoritatii etnice a tiganilor (rromilor).
Acum, recent, Ordonanta 137 a fost activata impotriva unui cunoscut publicist si scriitor. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) l-a sanctionat pe scriitorul Mircea Mihaies cu 40 de milioane de lei pentru unele afirmatii dintr-un pamflet intitulat "Matusalem voteaza" ("Cotidianul", 14 decembrie, 2004). Un pamflet despre batranii care au votat mereu cu Ion Iliescu. Dur, foarte dur. Dar pur politic. Nu batranetea ca atare era incriminata, ci inertia politica si lipsa de discernamant civic a batranilor pro-Iliescu.
In urma aparitiei articolului din "Cotidianul", 19 pensionari au trimis la CNCD o plangere privind "atingerea adusa demnitatii" lor, argumentand cu articolul 19 din Ordonanta 137/2000.
Mai apoi, dupa ce CNCD il amendase pe Mircea Mihaies cu 40 de milioane, acelasi Consiliu a redus amenda la 5 milioane, ca urmare a protestelor civice ale unor intelectuali de seama.
Dar problema protestatarilor nu era cuantumul amenzii, ci lipsa de discernamant a CNCD. Era o problema de principiu: cum distingem intre libertatea de expresie si discriminare?
Cu 40 ori cu 5 milioane amenda, ramane clar ca CNCD considera o simpla opinie politica, perfect indreptatita, drept un atac discriminatoriu.
Articolul 19 din Ordonanta 137/2000 e lung, dar trebuie citat integral: "Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca fapta nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat in public, avand caracter de propaganda nationalist-sovina, de instigare la ura rasiala sau nationala, ori acel comportament care are drept scop sau vizeaza atingerea adusa demnitatii sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptat impotriva unei persoane, a unui grup de persoane sau unei comunitati si legat de apartenenta acesteia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau categorie defavorizata, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuala a acestuia/acesteia".
Gabriel Andreescu, unul dintre initiatorii Ordonantei 137/2000, recunoaste, in revista "Timpul" (aprilie 2005) ca articolul 19 permite interpretari abuzive care pot duce la "transformarea unei legi menite sa asigure egalitatea intre persoane intr-un instrument al controlului opiniilor si manifestarilor de constiinta".
Cazul Mihaies nu se rezuma, asadar, la problema lui "cat?" - cat sa fie amenda? -, ci sta pe intrebarea "de ce?": de ce permitem existenta unui paragraf de lege care face posibila condamnarea libertatii de expresie in numele luptei antidiscriminare?
Iata ce zice Gabriel Andreescu in "Timpul": "Conform analizei mele, prevederea prea laxa a Art. 19 al legii romanesti si doctrina care se tese incet-incet pe marginea activitatii CNCD imping lucrurile in sensul cel mai urat al infrangerii libertatii de constiinta, deja peste ce se intampla in majoritatea celorlalte tari".
Chiar in zilele acestea, aflam tot de la Gabriel Andreescu, se lucreaza la o noua varianta a legii de combatere a discriminarii. Dupa care domnia-sa reproseaza mainstream-ului nostru cultural ca nu stie sa se implice in lobby-ul pentru imbunatatirea acestei legi, preferand atitudinile de tipul lamentatiei.
Nu e drept acest repros. Nu e drept deloc. Cazul Mihaies chiar asta a devenit: un moment de lobby. Nu foarte organizat, dar suficient de expresiv. Daca nu era mediatizat abuzul CNCD ca urmare a acestui caz, cum ar fi aflat publicul intelectual din Romania ca avem un paragraf de lege care reintroduce politia gandirii?
In orice caz, daca e vorba de reprosuri, atunci unul e acela ca nimeni nu face lobby pentru o lege a lobby-ului.

---

Despre autor: