Virgil Magureanu: Istoria de plus a lui 13-15 iunie

"L-ati intalnit pe Horia Sima, aici, in Delta?", l-a intrebat Robert Turcescu pe Virgil Magureanu la finalul emisiunii sale din 13 iunie, seara. "Nu", a raspuns maestrul jocurilor de culise facand ochii mari, rotunzi, infruntand in continuare cu succes pe incisivul realizator al postului Realitatea TV. Magureanu a replicat si de aceasta data intr-un stil defensiv-subversiv, capabil sa inghita ora de interviu si sa o capitalizeze in interesul propriilor mesaje. Pe ecran era aproape convingator. "Aud prima data de asa ceva", a subliniat Magureanu absurditatea ideii ca s-ar fi intalnit in tara cu fostul fruntas legionar. "Auzi domnule, uite ce zice asta!", a sarit de langa mine William Totok cu care urmaream emisiunea lui Turcescu. "Aceeasi intrebare i-am pus-o si eu acum cinci ani", explica el, si imi da detaliile convorbirii pe care a avut-o atunci cu fostul director al SRI. "Si zice ca nu a auzit pana acum!", se revolta, in felul lui molcom, prietenul meu.
Nici Turcescu, nici spectatorii nu aveau cum sa auda ce discutam noi. Nu aveau proba imediata a nonsalantei cu care mintea Magureanu. Realizatorul emisiunii intrase abrupt in interviu. Salutul de primire, si imediat Turcescu ii aminteste invitatului prezenta sa pe lista vinovatilor unui denunt penal. Fostul director al SRI a parat lent, a impins tema undeva, in afara, si a brodat propriile lui explicatii. Din acel moment, realizatorul emisiunii a primit un rol secundar. Intrebarile sale intrau intr-un scut de plus. Ofiterii SRI au fost, intr-adevar, in Piata, a recunoscut Magureanu. De altfel, "ei" ii stiau pe toti, pe cei care intrau si ieseau din Piata Universitatii. Dar in Piata erau si altii, servicii de informatii concurente: SIE, DIA, doi si-un sfert. Oare acestia sa-i fi adus si calauzit pe mineri? Magureanu nu a afirmat nimic precis. Doar a plasat responsabilitatea pe carari straine, sa ne ratacim de tot. SRI-ului ii datoram, vezi Doamne, ca lucrurile nu au luat o turnura mai rea. Dar implicarea in evenimente a fostei Securitati, cum sustinea Petre Roman?, a intrebat Turcescu. Magureanu a respins astfel de explicatii "puerile". Caci ar fi trebuit sa explice cine erau, cu nume, securistii, si de ce nu au fost ei neutralizati de SRI.
Seful SRI din vremea lui iunie '90 mima sinceritatea de te sufoca. S-a inclinat putin spre camera, sa fie mai aproape pe ecran, si a impartit cu noi secretul: venirea minerilor nu a fost determinata de cele intamplate in seara de 13 iunie. Au sosit in Bucuresti dimineata, deci fusesera mobilizati cu ceva timp inainte. Cata generozitate la domnul Magureanu! Ne impiedica sa cadem in plasa propagandei iliesciene. Noroc ca imi amintesc discutiile de odinioara. Colegii lui Magureanu legitimau reactia minerilor invocand ce se intamplase seara in Bucuresti. Si ramaneau cu explicatia in gat, cand li se spunea ca minerii nu se puteau mobiliza in cateva ore. Magureanu a invatat lectia. Aceasta reduta nu poate fi aparata si o foloseste astazi, in logica trestiei flexibile, ca proba a sinceritatii. Adica, SRI cunostea pe toti cei care intrau si ieseau in Piata Universitatii si nu cunostea mobilizarea din Valea Jiului! SRI avea nevoie sa se roage la telefon, sa nu vina Cosma cu ortacii lui!? Celula de criza din care faceau parte Virgil Magureanu si sefii de la Guvern, Interne, Armata etc. nu stiau, carevasazica, ce se intampla in tara?
Care traitor al evenimentelor poate crede asa ceva? Dar dansul de cobra plusata a lui Magureanu era in stare sa ameteasca telespectatorul. Actiunea din 13-15 iunie nu se putea derula fara o coordonare minutioasa a tuturor institutiilor. Cand minerii au venit, pe 14 iunie, la Grupul pentru Dialog Social ca sa dea GDS afara din cladire si sa plaseze acolo o alta asociatie, aveau in mana un document al Primariei, erau condusi de o persoana care prezenta o legitimatie guvernamentala, iar politia economica ne-a facut si ea un control surpriza. Fosta Securitate a fost implicata in sensul ca se revarsase in noile institutii postdecembriste. Ce conteaza daca unii erau angajati la doi si un sfert, altii la SRI? Magureanu isi plasa marotele sale de plus. Ne-a sfidat din nou cu invocarea "elementelor extremiste" care populau Piata Universitatii. O poveste de adormit copiii care dureaza de 15 ani. Noi, care eram acolo, de ce nu le-am vazut? Sunt aceleasi elemente extremiste care au actionat si in 18 februarie 1990, a intarit Magureanu, plusand.
A plusat prost. "Elementele extremiste", daca or fi fost aceleasi, se aflau tot in slujba clientelei lui Iliescu. Pe 18 iunie m-am aflat in fata Palatului Victoria. Am vazut cum au fortat intrarea la Guvern cateva persoane dubioase. Am intrat in sediu ca posesor al unei legitimatii de membru in CPUN. La cabinetul lui Gelu Voican Voiculescu a aparut la un moment dat unul dintre cei care sparsesera geamurile si urcasera pe zid, pentru ca apoi sa deschida usa din interior. Personajul, mic, smecheros, a soptit ceva la usa cabinetului, un colonel de politie a iesit si i-a strecurat, vesel, ceva in mana.
Gelu Voican Voiculescu despre a carui usa de cabinet amintesc conducea unitatea 0215 (doi si un sfert). Acest caz sa-i dea oare dreptate lui Magureanu, cand da vina pe altii? Nu ii da. In iunie 1990, soarta institutiior de securitate era hotarata. Se infiintase SRI si acesta preluase controlul asupra celorlalte servicii, caci primise competentele, mijloacele si oamenii. Logica lucrurilor si probele demonstreaza ca in evenimentele din 13-15 iunie au fost implicati sefii tuturor institutiilor de ordine. Dar regia a apartinut sefului statului si sefului SRI. Ceea ce facea Ion Iliescu la suprafata, continua Magureanu la subsol. Astazi, cei doi ne mint in continuare, sfruntat. Magureanu o face chiar cu dexteritate. Dar nu vad cum pe noi, martorii acelor vremuri, si pe procurori, ne-ar putea pacali fara sa-i dam o mana de ajutor.

---

Despre autor: