Exista carti pe care le citesti asa cum mananci popcorn la cinematograf. Fara sa te gandesti, fara sa ai macar pofta de respectivul produs, fara sa te poti opri insa si avand pana la urma un fel de satisfactie fara complicatii, nu neaparat o satisfac
Exista carti pe care le citesti asa cum mananci popcorn la cinematograf. Fara sa te gandesti, fara sa ai macar pofta de respectivul produs, fara sa te poti opri insa si avand pana la urma un fel de satisfactie fara complicatii, nu neaparat o satisfactie de joasa calitate, ci mai degraba una a odihnei, a relaxarii, a identificarii. Asta inseamna un best-seller? Da, un anumit tip de best-seller, care iti ofera acest lucru, pentru ca altele, la fel de gustate, iti pot oferi suspans, groaza, sex, confirmarea propriei manii a conspiratiei universale si orice altceva ti-ai mai putea dori.
Best-seller-urile de identificare sunt mai ales cele cu tematica si public feminine. Intre "Codul lui Da Vinci" si "Jurnalul lui Bridget Jones", publicul se imparte, in primul rand, in functie de sex, din motivul simplu ca cititorilor-barbati le-ar fi foarte greu sa se identifice cu englezoaica zanatica si cu probleme de greutate...
Din aceasta constelatie de best-seller-uri tipic feminine, inca doua carti recent traduse atrag atentia: "Goana dupa cumparaturi la New York" de Sophie Kinsella si "Diavolul se imbraca de la Prada", de Lauren Weisberger. La aceste doua titluri din lumea anglo-saxona, s-ar putea adauga un best-seller local, o carte foarte premiata si comentata a unei tinere scriitoare din Romania, Ioana Bradea, "Bagau". S-ar putea scrie multe studii literare despre cat de bine seamana intre ele Bridget Jones, Becky Bloomwood cea dependenta de cumparaturi, Ahn-dre-ah (asa cum o striga, cu accent britanic, sefa-imbracata-de-la-Prada, pe tanara din romanul lui Lauren Weisberger) si Andreea Ioanei Bradea. Sigur ca romanele sunt diferite mult intre ele ca scriitura, ca tehnica, dar in toate acestea gasim exact aceeasi femeie tanara, absolventa de studii serioase (universitare), in lupta cu un job alienant, locuind cu chirie, familiarizata cu toate inlesnirile erei consumiste, cam deprimata si extrem de stresata, dar totusi neatingand niciodata limita dramei existentiale. Sunt niste personaje fericite, pana la urma, care duc vieti ideale, daca le vedem din perspectiva marilor nenorociri ale istoriei care au marcat tineretea altor generatii, care au probleme mici, in fond. Dar, cel mai important, au exact problemele pe care le avem fiecare dintre noi. Si toate traiesc intr-o lume foarte familiara noua, indiferent ca actiunea se petrece in New York, la Londra sau intr-un apartament de langa parcul IOR din Bucuresti. Iar aceasta lume e familiara nu doar pentru ca depresia post-universitara e general-umana sau pentru ca dragostea si lipsa de bani sunt aceleasi in timp si spatiu, ci pentru ca amanuntele concrete au devenit aceleasi: Internetul, casele de moda, liniile erotice, tehnicile epilarii, machiajul, ba chiar anumite produse de machiaj pe care se stim "cu toatele" (vorba Andreei Marin), perioadele de reduceri, ce inseamna o coloratie savanta a parului si cate kilograme trebuie sa ai la o inaltime de 1.75... etc.
Atentie, insa: din asemenea amanunte frivole se poate face literatura adevarata, cateodata. Poate nu e cazul, de pilda, in romanul goanei dupa cumparaturi la New York, insa "Diavolul se imbraca de la Prada", scrisa de o absolventa de literatura la prestigioasa Cornell University (si tradusa recent de Dora Fejes la Editura Polirom, unde au aparut si cartile cu Bridget Jones), este o carte cat se poate de serioasa. Si trista, pe alocuri, si melancolica, asa cum numai adevaratele comedii pot fi. Personajul a citit timp de multi ani, cu creionul in mana, "The New Yorker". Stie toti redactorii, toate articolele, ii place stilul lor incisiv, puternic, independent. Viseaza sa ajunga intr-o zi sa scrie acolo. Dar realitatea e cruda: i se ofera un post de asistenta a "celei mai influente femei din lumea modei", cea care conduce revista "Runaway" (nume fictiv pentru "Vogue", la care autoarea a lucrat intr-adevar). Si, din aceasta postura, in care ii plimba cainele sefei, iar cainele e si el, la randul lui, un personaj la fel de antipatic, mediteaza: "De asta studiasem si analizasem carti, piese de teatru, nuvele si poezii timp de patru ani de facultate: ca sa am sansa de a linisti un buldog alb cu mutra de liliac, straduindu-ma concomitent sa nu distrug masina extrem de scumpa a altcuiva. Superba viata! Exact cum o visasem". Si care poate fi razbunarea tanarului chinuit de sefii de toate felurile, din era industriala a lui Dickens si pana in era noastra informatizata, rafinata si sofisticata? Una singura: literatura! Fie ca scrii tu insati despre ce ti se intampla, fie ca citesti ceva ce pare scris de tine...


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.