Less Faith

Astazi nu scriu despre filme pe care sa le compar cu realitatea. Scriu despre realitatea pe care o vedeti rar in filme si, poate si mai rar, din perspectiva care urmeaza.
Sambata trecuta anuntam in acest colt de pagina ca ma duc la parada gay ca sa-i vad de aproape pe oamenii acestia care au alte repere (sexuale, cel putin) decat ale mele. Eram plina de bune intentii, facusem mea culpa pentru ca in mintea mea se stocasera intr-o categorie aparte patru oameni despre care eu stiam ca sunt gay, in conditiile in care nu imi aminteam nici o categorie cu numar exact de persoane care sa faca orice altceva, oameni pe care sa-i fi intalnit in viata. Si marturiseam ca sunt destul de destupata la minte, ca am vazut multe si ca m-am plimbat prin multe colturi ale lumii ca sa pot privi cu detasare deciziile care tin de altii si care nu-mi afecteaza direct viata.
Dar de sambata am mai putina incredere in multe lucruri. Am fost la parada si m-a uimit spaima politistilor. Aproape ca nu m-au lasat sa intru in randul manifestantilor, ca si cand un om normal, care nu iese cu nimic din tipare, n-ar putea fi gay. Apoi nu mi-au placut oamenii care purtau masti. Adica ""particip la parada, dar vreau sa nu ma stie lumea"". N-am inteles asta si, brusc, am avut mai putina incredere in ei.
Sambata seara am mers in Queena€™s (clubul gay-ilor bucuresteni) ca sa-i vad si mai de aproape. Am intrat in lumea lor, pastorita cu grija de patronul clubului, Nino, pe care-l cunosc bine si care mi-e foarte drag. Eram minoritara straight (heterosexuala) intr-o majoritate gay si lucrurile au inceput sa se vada altfel.
N-am fost la fel de relaxata ca atunci cand intalnesc in cluburi oameni a caror orientare sexuala imi e necunoscuta. Tot asa cum sunt foarte sigura ca am remarcat amanunte care, in conditii obisnuite, nu mi-ar fi atras atentia. O tanara isi aseza sutienul sub bluzita. Pare ceva obisnuit. Doar ca tanara era un travestit, bluzita era decoltata, iar sutienul era ""umplut"" cu sosete pentru ca domnul care a devenit doamna prin machiaj, unghii false si haine nu poseda de la natura si sani.
O tanara in fusta scurta, foarte scurta, dansa la bara. Avea miscari bruste, dar senzuale. Era un travestit cu picioare lungi si subtiri care, pentru ca m-a vazut ca-l privesc cu atentie, mi-a zambit elegant.
Doi barbati frumosi, dupa care recunosc ca as fi intors capul pe strada, se sarutau in fata mea. Pentru ca apoi sa inceapa sa danseze lasciv.
Eram acolo si nu-i deranjam cu nimic (aproape ca nici nu m-au bagat in seama, decat in cazurile in care Nino, patronul clubului, mi i-a prezentat) si cu toate astea m-am simtit agresata. Era o lume majoritara, altfel decat mine, si nu ma simteam deloc confortabil.
Si cand am plecat m-am gandit pentru o clipa cam cum e sa fii minoritar gay intr-o lume majoritara straight si, din nou, am avut mai putina incredere. Incredere in capacitatea mea de heterosexuala de a fi la fel de normala in relatiile mele cu gayii. Nu cred ca noi, heterosexualii, stim sa ne purtam la fel de normal cu ei, cum s-au purtat ei cu mine cand eram pe teritoriul lor.
Marti seara am fost la concertul Faithles si, in public, am vazut cativa dintre tinerii care se distrau in Queena€™s. Unul dintre ei m-a recunoscut si mi-a zambit, apoi a continuat sa se distreze alaturi de alte cateva mii de tineri care transformasera Arenele Romane in cel mai cool club din lume. M-am uitat la el si la tinerii din jurul lui; erau la fel, se distrau la fel si nu parea ca-i pasa vreunuia de orientarea sexuala a celuilalt. Si, din nou, am avut mai putina incredere. Incredere in ceea ce mi-a adus varsta mea. Poate ca daca as fi fost mai tanara cu cinci ani, as fi avut timp sa recuperez la capitolul adaptare mentala.
De ce v-am povestit toate acestea in loc sa vorbesc despre un film care sa va ocupe timpul liber din week-end? Ca sa va provoc sa va uitati la filmele din jurul vostru. In prima faza, s-ar putea sa aveti mai putina incredere in voi, dar curand lucrurile se vor schimba.

---

Despre autor: