Pe masura ce trece timpul, criza celor trei jurnalisti ostatici nu numai ca nu se lamureste, dar intra tot mai mult in ceata unor neclaritati si chiar suspiciuni. Care, prin clasificarea cu toptanul a intregii afaceri, nu face bine nimanui, nici celo
Pe masura ce trece timpul, criza celor trei jurnalisti ostatici nu numai ca nu se lamureste, dar intra tot mai mult in ceata unor neclaritati si chiar suspiciuni. Care, prin clasificarea cu toptanul a intregii afaceri, nu face bine nimanui, nici celor trei, dar in primul credibilitatii societatii romanesti, autoritatilor de varf ale ei. Dupa sosirea entuziasta de pe Otopeni-militari, ostaticii a fost trimisi, cu sirene si girofaruri, intr-o carantina de trei zile. Timp se pare insuficient pentru a retine altceva, decat ca trebuie "sa nu stie nimic" si sa-si repete obsedant recunostinta fata de presedintele Basescu, cel care etc. etc. De unde stiu, de vreme ce au stat inchisi si legati la ochi, ca eliberarea lor se datoreaza hotarator, daca nu exclusiv, sefului celulei de criza, iar nu lamuresc. Asa cum tot nebuloase au ramas sumedenie de amanunte esentiale: legaturile anterioare cu cei doi afaceristi arabi, mobilul real al plecarii, peregrinarile prin Bagdad, momentul rapirii si telefoanele ciudate din acele clipe, detinerea in sine, dar si amanuntele de dupa, multe altele. Despre care se pot pune intrebari si la care cei trei trebuie sa raspunda. Nu ca niste roboti si fara umbrela informatiilor clasificate. Clasificate pot si e normal sa ramana doar elementele privind negocierea si costul eliberarii. Altminteri, intreaga afacere risca sa ramana suspecta, in dauna nu doar a tuturor celor trei, ci mai cu seama a presei romanesti, iar pe plan extern a tarii. Este o indoiala care ramane de vazut daca va fi risipita peste cateva zile chiar cel care a impus silenzio stampa. Adica presedintele Basescu.
Despre autor:
