Aparitia scriitorului in cultura romana

In prezent cercetator la Universitatea Ebraica din Ierusalim, Leon Volovici s-a afirmat, inainte de 1989, ca un istoric literar prob, specialist in problematica secolului al XIX-lea, cu deschideri catre sociologia literaturii si comparatism. S-a numarat printre coautorii - cu drepturi egale! - ai "Dictionarului literaturii romane de la origini pana la 1900" (Iasi, 1979), ramas pana azi cea mai credibila opera lexicografica de acest gen. Autor al unei lucrari de referinta despre ideologia antisemitismului romanesc inter- si antebelic ("Ideologia nationalista si "problema evreiasca"", Editura Humanitas, 1995), coordonator al volumului de "Intalniri la Ierusalim" (2002, impreuna cu Costel Safirman), ingrijitor si prefatator, in anii '90, al unor volume inedite semnate de autori precum B. Fundoianu ("Iudaism si elenism") si M. Sebastian ("Jurnal"), profesorul Volovici revine in atentie prin reeditarea, la Editura Curtea Veche, a unui studiu din 1976, practic - volumul sau de debut. La origine teza de doctorat, "Aparitia scriitorului in cultura romana" tradeaza predilectia autorului pentru lucrari condensate, capabile sa spuna multe in putine pagini. Evitand expunerea fastidioasa a teoriilor altora, dar fara a le pierde nici un moment din vedere, Leon Volovici ataca o problema prea putin studiata in acel moment: aparitia "institutiei" scriitorului in cultura romana moderna. Ulterior, cercetarile "la tema" s-au imbogatit prin contributiile unor specialisti precum Adrian Marino, Paul Cornea, Mihai Dinu Gheorghiu sau Liviu Malita. A aparut si o utila monografie semnata de Teodor Vargolici despre interbelica Societate a Scriitorilor Romani. Lipseste inca - si, probabil, va mai lipsi multa vreme - un studiu temeinic si cuprinzator despre Uniunea Scriitorilor din Romania...
Erudit fara ostentatie, limpede, eficient si atractiv, cu o armatura istorica si sociologica solida, studiul urmareste procesul aparitiei si formarii constiintei de sine a scriitorului in cadrul procesului mai larg de modernizare si laicizare a societatii romanesti din perioada 1775-1850, accentul cazand asupra generatiei pasoptiste a lui Heliade Radulescu, Alecsandri, C. Negruzzi, Bolliac si Grigore Alexandrescu. Tranzitia de la mentalitatea "boiereasca", pentru care literatura e "desfatare" si "zabava", la mentalitatea luminist-romantica merge in paralel cu tranzitia de la literatura inteleasa ca viciu solitar sau servitoare a celor puternici la literatura ca vehicul al emanciparii nationale si modernizarii sociale. Autorul reconstituie imaginile poetului "mesianic" si "predestinat", geniu, profet si conducator, bard si rapsod, tribun si agitator, cantaret ocazional sau "mestesugar", ale scriitorului pedagog si ale scriitorului - constiinta nationala si civica, vorbeste despre mania "autorlacului" si conditia sociala a scriitorilor, despre inceputurile profesionalizarii si organizarii acestora, despre relatia autor-editor-cititori si aparitia notiunii de proprietate literara, despre primele librarii, despre imaginea scriitorului in societatea vremii.
Imaginea nu are totdeauna contururile limpezi, caci "Misiunea scriitorului era legata de necesitatile generale ale societatii si, cum ne aflam intr-o perioada in care totul era de facut, a fi numai scriitor insemna, din punctul de vedere al atitudinii civice si patriotice, o evaziune de la indatoriri sacre. Nu realizarea personalitatii in calitate de scriitor era urmarita in primul rand, ci in calitate de conducator spiritual". De aceea nu vom intalni pana tarziu scriitori asociali, hiperindividualisti sau insingurati, ci mai ales autori integrati in colectivitate, "exponenti ai multimii". Altminteri, "Fata de conditiile mizere de trai ale omului de litere si de dependenta sa de noii "mecenati" (editorul, librarul, publicul), scriitorii romantici vor reactiona nu numai prin refugiul in autoportrete narcisiste, ci si printr-o revendicare tenace, cu argumente de natura sociologica, a drepturilor si a pozitiei sociale cuvenite".
Intr-un comentariu din editia 2004, autorul lucrarii noteaza ca "in secolul al XIX-lea se poate constata un proces accelerat de integrare, economica si sociala, a literatului de profesie, dar procesul nu s-a incheiat nici pana in zilele noastre". Ce s-a schimbat si ce nu in imaginea si statutul scriitorilor romani dupa un secol de dificila modernizare capitalista, cinci decenii de totalitarism si 15 ani de postcomunism - judece fiecare.

---

Despre autor: