Noul inceput al Uniunii Europene

Desigur, vad prea bine care sunt incovenientele refuzului tratatului constitutional al Uniunii Europene de catre electoratul francez. Dar mi se par cu totul excesive jeremiadele unor persoane care ar trebui sa-si asume propriile responsabilitati. Doamna Alliot-Marie, de pilda, vorbea de o "infrangere a Frantei", formula fara doar si poate riscanta pentru cineva care mai doreste sa continue o cariera politica. De fapt, se poate vorbi cu mai multa noima de o infrangere a unor politicieni care n-au stiut sa articuleze in mod convingator un proiect constitutional altminteri necesar pentru batranul nostru continent. Pai, in primul rand o constitutie trebuie sa fie un text simplu si clar, care sa se limiteze la functionarea institutiilor fundamentale. Daca francezii n-au citit in marea lor majoritate textul propus spre aprobare in referendum-ul de duminica, asta nu e vina lor, ci a autorilor unui text stufos care nu intruneste criteriile de simplitate si limpezime ale genului "literar" al constitutiilor. Astfel, francezii n-au facut decat sa respinga compilatia scremuta a unor tehnocrati care pur si simplu nu stiu sa redacteze ca lumea un text de asemenea anvergura. Iata ca vechiul loc comun al "claritatii" franceze isi gaseste o neasteptata confirmare.
Dincolo de aceste consideratii privind necesitatea stilului si a retoricii in orice demers politic maret, cred ca exista doua motivatii principale ale votului francez de duminica trecuta. Una este, dupa parerea mea, perfect legitima, cealalta, din pacate, profund eronata.
Voi incepe cu cea de-a doua, pentru ca este cea mai evocata in dezbaterile publice din Franta. Este vorba de asa-zisul dumping social si fiscal de care s-ar face vinovate tarile din Estul Europei. Or, in pofida scandalului pe care afirmatia mea l-ar starni in Franta, sunt de parere ca tocmai acest "dumping" est-european este sansa de supravietuire a Europei in contextul unei globalizari care favorizeaza economiile asiatice. Asa cum a incercat sa explice si Nicolas Sarkozy, modelul social francez este in criza si nu poate fi mentinut "envers et contre tout". Din acest punct de vedere, votul de duminica a exprimat si iluziile resentimentare ale unei stangi retrograde. In loc sa blocheze accesul est-europenilor pe piata muncii de la ei, francezii ar trebui sa recurga la retetele care s-au dovedit eficiente si anume reducerea masiva a impozitelor si mai ales flexibilizarea conditiilor de angajare. Doar o economie libera este cu adevarat sociala. Dar ce te faci cu o tara in care cuvantul "liberal" a ajuns sa fie mai rau decat o insulta? Cati politicieni mai au curajul sa-si asume aceasta eticheta? Chiar si cei de dreapta se complac in promovarea facila a unui etatism cu iz mai mult sau mai putin conservator.
Celalalt motiv pentru care Franta a votat "nu" este anuntata deschidere a negocierilor de aderare cu Turcia in absenta unei consultari prealabile al opiniilor publice vest-europene. Francezii voiau un referendum asupra acceptarii Turciei in Uniunea Europeana. Cum insa rezultatul unei asemenea plebiscit poate fi lesne intuit, presedintele Chirac, cedand sirenelor politicii sale islamice si ale multiculturalismului promovat de stanga germana, a preferat sa propuna un "Ersatz-Referendum". Degeaba a tot spus Nicolas Sarkozy ca el se opune intrarii Turciei in UE: oamenii si-au spus ca este singura lor sansa de-a exprima ce gandesc inainte ca negocierile sa devina ireversibile. Un corp politic fara limite nu este decat un cadavru care creste in nestire precum mortul din "Amedeu sau cum scapi de belea", tragi-comedia lui Eugen Ionescu. Oricata admiratie as avea pentru marea civilizatie turca si oricata simpatie mi-ar inspira numerosii turci care contribuie la propasirea economiei romanesti, nu pot vedea intrarea Turciei in Europa decat ca pe o periculoasa iluzie politica. In primul rand, este prea mare si ar deveni rapid prima putere din Uniunea Europeana in virtutea unei demografii in plina expansiune. In al doilea rand, oricat de "incorecta" ar fi aceasta opinie, radacinile Europei sunt totusi crestine.
Nu-mi place sa ma auto-citez, dar iata ce spuneam intr-un editorial din 26 aprilie: "Tare ma tem ca Jacques Chirac a comis o mare greseala neascultand mesajele venite de la Vatican in privinta preambulului Constitutiei si a acceptarii Turciei in Uniunea Europeana, iar referendumul de luna viitoare risca sa se transforme intr-o veritabila sanctiune." Dar, din fericire, tot duminica trecuta a avut loc un eveniment incurajator pentru unitatea spirituala a Europei: vizita lui Benedict al XVI-lea la Bari si mana intinsa catre ortodocsi sub semnul mostenirii Sfantului Nicolae. Asa stim si noi unde se afla cu adevarat Europa.

---

Despre autor: