Cateva premii, un triceratops si o turnatorie internationala

"Prestigiul castigat de "Romania literara" in timp, cumulat cu cel al lui Nicolae Manolescu, au umplut barul Prometheus si la aceasta a patra editie" - a premiilor de debut decernate de prestigioasa revista miercuri 18 mai - scrie Florina Pirjol in "Observator cultural", nr. 13 a.c., p. 5, relatand de la fata locului. "E adevarat ca au lipsit figurile importante ale protipendadei literare autohtone", continua ea, si ca, totusi, "a fost o editie a absentilor", dar oricum barul era plin, asa ca nu vedem unde ar mai fi incaput si "figurile importante" etc. Acestea fiind spuse, juriul a procedat cu destula prudenta premiind romanele "Bagau" de Ioana Bradea, "Degete mici" de Filip Florian si "Evanghelia dupa Araña" de Nicolae Strambeanu (si nu pe cele semnate de Ionut Chiva, Ioana? Ba e Tica!, Dragos Bucurenci sau Adrian Schiop), membrii sai fiind inca departe de a putea asimila asa-zisa proza tanara" care contrariaza habitudinile de lectura ale celor definitiv ramasi la Marin Preda, Augustin Buzura si chiar (nomen odiosum!) Eugen Uricaru, si alegand in consecinta carti aflate oarecum la jumatatea drumului dintre vechea si noua proza. Cea din urma este foarte suspectata de pornografie de catre batraneii nostri pudibonzi, in special atunci cand e scrisa de femei, caci acestea ar fi inclinate catre obscenitate mai abitir decat barbatii, deoarece... au ciclu, dupa cum a descoperit cu multa patrundere Dan C. Mihailescu (merita s-o amintim) in emisiunea "Parte de carte" a lui Cristian Tabara din 28 noiembrie 2004; "scriitura menstruala" ramane asadar o piatra de hotar in departajarea atat de complicata pana acum a scrisului feminin de cel masculin, si asta gratie diligentului nostru critic si istoric literar, un remarcabil boiernas al mintii.
Uniunea Scriitorilor e "stranie ca un triceratops in mijlocul unei artere de circulatie", gasea Mircea Cartarescu, strecurand aceasta judecata ca simpla inciza in editorialul sau din "Jurnalul national", la 2 mai a.c. Dar oare toti membrii US stiu ce e acela un triceratops? N-ar fi fost o buna proba aceasta intrebare intru alegerea viitorului presedinte, chiar cu riscul ca el sa fie doar un... biceratops (adica un dinozaur nu cu trei, ci numai cu doua coarne in frunte)? Caruia se pare ca-i va fi dat sa traga pur si simplul oblonul anacronicei institutii, pentru ca "Uniunea, asa cum o cunoastem acum, se pregateste se moara", ne anunta Florin Iaru ("Observator cultural", nr. cit., p. 8). Or, daca un partizan inconditional al Uniunii precum Iaru o spune, inseamna ca intr-adevar nu mai e nici o afacere de facut pe spezele US, ajunse "o vaca slaba, de muls" (ib.).
Intr-un articol din "Cuvantul" (nr. 5 a.c., p. 20), Eugen Ciurtin aminteste cu discretie ca The International Association for the History of Religions (IAHR) a admis, la cel de-al XIX-lea sau Congres international tinut la Tokyo, la finele lui martie, afilierea Asociatiei Romane de Istoria Religiilor (ARIR), ceea ce se poate spune ca reprezinta un succes personal al sau si al Mihaelei Timus, neobositii creatori si animatori ai ARIR si ai publicatiilor sale de circulatie internationala, "ArchÊvs" si "Stvdia Asiatica". Dat fiind insa ca IAHR nu admite decat o singura reprezentare nationala, a noastra nu s-a petrecut fara unele incidente, tipic nationale si ele; astfel, nu Institutul de Studii Orientale "Sergiu Al-George", condus de Radu Bercea (o ctitorie Plesu), s-a simtit lezat (doar functioneaza in regim de avarie), ci o fantomatica Asociatie Romana de Studii Religioase si un Institut de Stiinte ale Religiei la fel de nebulos, ambele fiind, chipurile, pe cale de constituire sub dublul patronaj al Ministerului Culturii si Cultelor si al NEC. Intentia fondarii a cel putin unuia dintre cele doua organisme fusese anuntata de Cristian Badilita la 1 februarie a.c. intr-un interviu din Cotidianul, tanarul discipol al lui Paul Barbaneagra fiind gata sa preia conducerea lui. In paralel, Liviu Bordas, un tanar cu vocatie arhivistica si ambitii de indianist, recent intrat argat la "boierii mintii", ii scrie secretarului general al IAHR, Armin W. Geertz, cu vreo doua saptamani inainte de Congresul de la Tokyo, spre a contesta candidatura ARIR, o asociatie privata care nu e de fel profesionala, toarna el, n-are acoperire nationala si e populata de tipi suspecti ce abuzeaza de titlul de profesor si chiar de doctor etc. Pe scurt, o impostura pe care Bordas se simte obligat sa i-o devoaleze profesorului Geertz, atragandu-i in contraparte atentia asupra activitatii negrait mai competente a Asociatiei Romane de Studii Religioase si a Institutului Badilita, complet inexistente pana la aceasta data! Din fericire, tentativa de sabotare a ARIR capoteaza, Geertz trimite peste tot schimbul de mesaje electronice cu Bordas si intrigantul iese compromis pe vecie din toata afacerea; contributia sa la "imaginea Romaniei" in mediile academice internationale ramane insa, stramba, in picioare.

---

Despre autor: