Los Alamos se privatizeaza

Cel mai renumit laborator de cercetare nucleara, locul unde a fost creata prima bomba atomica din istorie, va fi pus, incepand de anul viitor, sub conducerea unei companii private. Guvernul Statelor Unite a decis sa scoata la licitatie dreptul de a gestiona activitatea Laboratorului National de la Los Alamos, aflat, inca de la infiintarea sa, in 1943, in subordinea Universitatii din California. Motivul invocat: managementul defectuos si performantele "slabe" din ultimii ani. Pentru "eficientizarea" legendarului centru de cercetare, guvernul american este dispus sa plateasca pana la 79 de milioane de dolari anual firmei care va castiga licitatia. Adica de aproape 10 ori mai mult decat incaseaza in prezent Universitatea din California pentru aceeasi sarcina. Contractul initial se va incheia pe o perioada de sapte ani, el putand fi prelungit ulterior pe alti 13. Cei interesati isi pot depune ofertele pana 19 iulie 2005. Decizia finala va fi adoptata la inceputul lunii decembrie. Primii competitori s-au anuntat deja: Lockheed Martin (in colaborare cu Universitatea din Texas) si Northorn Group. Si Universitatea din California ar putea candida, insa nu singura, ci avand in spate concernul Bechtel (condus pana in 2000 de actualul vicepresedinte Dick Cheney). Dupa privatizare, performantele economice ale laboratorului de la Los Alamos se vor imbunatati cu siguranta, avand in vedere ca pana acum el era gestionat strict drept o operatiune non-profit. Exista, insa, numeroase dubii cu privire la performantele stiintifice.
Laboratorul National de la Los Alamos a fost infiintat, in 1943, intr-o zona izolata din New Mexico. In plin razboi mondial, americanii se lansasera in cursa pentru crearea unei "superbombe". Aici s-a derulat celebrul Proiect Manhattan. Sub conducerea lui Robert Oppenheimer (primul director) Los Alamos a reusit sa atraga cele mai stralucite creiere ale vremii. Traditia s-a pastrat. Laboratorul din New Mexico a devenit un fel de "Mecca" a cercetarii nucleare. Astazi, aici lucreaza 8300 de oameni. Centrul de cercetare este evaluat la 2,2 miliarde de dolari.
Si totusi, ultimii ani au fost nefasti pentru Los Alamos. Scandalurile s-au tinut lant. A fost mai intai un accident de munca (relativ minor, dar intens mediatizat), apoi zvonuri cu privire la fraude contabile. Conducerea laboratorului s-a acoperit de ridicol cand s-a descoperit, dupa o ancheta complexa, ca doua dischete reclamate ca "pierdute" nu existasera, in realitate, niciodata. La inceputul acestei luni, Pete Nanos, directorul centrului de cercetare, a demisionat. Gestul sau nu a linistit, insa, apele. Departamentul Energiei (care, prin National Nuclear Security Administration, controleaza Los Alamos) a decis ca este vremea pentru o schimbare mult mai profunda. Laboratorul va fi scos de sub tutela Universitatii din California, managementul acestuia urmand sa fie incredintat unei companii private. "Cred ca, in timp, lumea va intelege ca afacerile bune nu sunt incompatibile cu stiinta de inalta tinuta", a explicat Tyler Przybylek, presedintele Consiliului de Administratie al National Security Nuclear Administration. Nu toata lumea este, insa, de acord cu acest punct de vedere.
Stiinta versus profit
Multe voci, mai ales din cadrul comunitatii stiintifice, avertizeaza ca transformarea laboratorului de la Los Alamos intr-o "afacere" comerciala risca sa submineze calitatea cercetarii, dar si sa deturneze banii contribuabilului american in conturile unor firme private. Exista temerea ca privatizarea ii va indeparta de Los Alamos pe multi dintre savantii de prim calibru. Din mai multe motive. In primul rand pentru ca prioritatile companiilor private sunt in mod evident diferite de cele ale institutiilor academice. Este, deci, putin probabil ca ele ar investi in proiecte de cercetare grandioase, dar putin rentabile pe termen scurt sau mediu.
Exista apoi si o diferenta de "atmosfera", la care oamenii de stiinta sunt - se pare - foarte sensibili. Multi dintre ei acuza secretomania impusa in centrele private de cercetare, dar si rigiditatea sistemului, foarte putin tolerant fata de opiniile minoritare. Sidney Drell, director adjunct la Stanford University, a explicat pentru "Washington Post": "Evident, trebuie sa existe un echilibru intre deschiderea stiintei si cerintele de securitate necesare la un laborator national. Dar laboratoarele nationale care au produs cele mai bune rezultate sunt cele care au avut in spate aura libertatii academice, permitand savantilor sa-si spuna deschis parerea."
Harold Agnew, un cercetator care lucreaza la Los Alamos inca de pe vremea Proiectului Manhattan, subliniaza si el importanta "climatului" de munca, explicand ca cei mai straluciti oameni de stiinta au venit aici atrasi nu de bani sau de programele militare, ci de prestigiul colegilor lor.
Criticii privatizarii amintesc de un precedent istoric. La inceputul anilor '40, multi savanti de prima marime au refuzat invitatia lui Robert Oppenheimer de a veni sa lucreze la Los Alamos, fiindca exista temerea ca laboratorul va fi pus in subordinea Departamentului Apararii. Intr-o structura rigida, militara, stiinta nu poate inflori, s-au scuzat fizicienii Isidor Isaac Rabi si Robert Bacher. Ei au acceptat sa se alature Proiectului Manhattan numai dupa ce au primit garantii ferme ca laboratorul nu va trece sub controlul Armatei. Reticenta oamenilor de stiinta a determinat guvernul SUA sa ofere conducerea centrului de cercetare Universitatii din California.
Los Alamos, de 10 ori mai scump pentru contribuabilul american
Tyler Przybylek, presedintele Consiliului de Administratie al National Security Nuclear Administration, respinge ca nefondate obiectiile comunitatii stiintifice: "Oamenii se tem ca vom pierde sufletul si esenta acestei institutii. Cei din Consiliul de administratie sunt constienti ca principala misiune a laboratorului este cercetarea-dezvoltarea, un tip foarte special de cercetare-dezvoltare, intrucat implica armament nuclear."
Principalul interes al companiilor private este, insa, profitul. O demonstreaza (daca mai era nevoie) si faptul ca prima oferta a guvernului american nu a atras nici o firma, fiind considerata "neatractiva". Si totusi, aceasta oferta prevedea 30 de milioane de dolari platiti anual de la buget, adica de aproape patru ori mai mult decat primeste in prezent Universitatea din California. Mai trebuie mentionat faptul ca banii incasati de Universitate pentru managementul laboratorului de la Los Alamos sunt cheltuiti, aproape integral, tot pentru cercetare. Operatiunea este non-profit. Un contractor privat nu isi poate permite asemenea generozitate.
Cand guvernul si-a majorat oferta pana in apropierea sumei de 80 de milioane de dolari anual, companiile private au inceput sa "se inghesuie ca purceii la troc", a remarcat Harold Agnew, venerabilul cercetator de la Los Alamos. De ce era nevoie de atatia bani? Tyler Przybylek a explicat ca au fost luati in considerare mai multi factori, printre care munca cu grad sporit de risc, contactul cu materiale radioactive si necesitatea decontaminarii unor zone expuse radiatiilor.
Al Ferrari, reprezentantul Northrop, a fost mult mai transant: "Suntem o companie orientata catre profit si am fi foarte motivati sa facem cea mai buna treaba daca exista recompense pe masura."
Problema planului de pensii
Printre cerintele incluse in caietul de sarcini al privatizarii laboratorului de la Los Alamos se numara si crearea unui nou sistem de pensii pentru angajati. Pana acum ei au beneficiat de planul de pensii al Universitatii din California, considerat extrem de avantajos. Acesta este atat de bine finantat, incat, de 15 ani, guvernul nu a fost nevoit sa-i aloce nici un ban de la buget. Responsabilii Universitatii afirma ca doar prin neplata pensiilor, statul a economisit, in anii '90, cel putin 1,2 miliarde de dolari. Acest sistem nu poate fi, insa, mentinut dupa privatizare, intrucat, considera guvernul SUA, ar reprezenta un avantaj incorect in viitoarea competitie comerciala. Schimbarea ar putea avea, insa, efecte dramatice. Guvernatorul statului New Mexico, democratul Bill Richardson, a avertizat ca multi dintre cercetatorii cei mai experimentati vor fi tentati sa se pensioneze rapid, mai degraba decat sa accepte un nou plan de pensii, mai putin avantajos. Richardson a concluzionat: "Acum laboratorul are nevoie de stabilitate. Moralul este la pamant si savantii pleaca."

---

Despre autor: